Reflux

Cîteva zile de reflux și craterul vulcanului a supt toate izvoarele din mine să nu mai am putere să lupt cu viscolul. Cerneala s-a transformat într-un țurțure violet și picură în așteptările mele cu stropi sărați ce se prefac în perle false. Aș încerca să te strig, să te reîntorc, dar ești deacum în mijlocul oceanului. Sunt sigură că pe fundul lui e pustiu precum ochii orbului care a fost văzător și privești disperat în verdele promis. Dar prea corectă ți-a fost urma lăsată pe caietul de aritmetică, ca să poți permite rațiunii, să părăsească cutia ambalată ermetic, căutînd să te consolezi cu ceva de tipul: \"Nu mie-mi vorbești...\" Am epuizat orice argument... dar tăcerea e invers proporțională așteptărilor, e o sinucidere a speranțelor înmormîntată după gardul nădejdilor. Asta-i tot ce rămîne din darul ars pe altar, căci nu ai vrut să auzi, nu mi-ai dat să te ascult...