Doi fulgi

Roi alb pe purpuriu de mărțișoare- doi fulgi de primăvară huiduiți în nourul de clipe călătoare înspre apus, de Cer neauziți. O ultimă planare, acuzată de mugurii pe cale de-a plesni cătînd îndreptățiri în chip de vată pentru fior ce prinde a foșni. O ultimă dorință... Cui îi pasă că vor zbura spre soarele încins- păcatul cel din urmă azi îi lasă să muște-mbucătura ce i-a-nvins. Și de e joc sau liberă cădere- vor fi doi stropi într-un april străin turnați între petale pentru miere, aleși din umplutura cu venin.