Ce departe e azi pîn-la stele, iubite,
de cocheta sclipire-au rămas părăsite
și îngînă-n duet cu luciri de gerar
pentru dor ce-ai lăsat, un tangou funerar.
Timp și spațiu te fură din mine, mă
Un suspin desenat cu o șoaptă
din dorință, de Crin parfumat
pe-o petală subțire, necoaptă
de prezența de Zeu nechemat.
Să-i devii pentru strigăt captivă-
mărțișor nedublat fără
Din iluzia ta transparentă
stropi de stele se varsă prin vene
să stopeze în calea ei lentă
scrumul clipei sub plasa de gene.
Să se-aștearnă un mai peste iarnă,
să mă-mbrace-n cununi
Roi alb pe purpuriu de mărțișoare-
doi fulgi de primăvară huiduiți
în nourul de clipe călătoare
înspre apus, de Cer neauziți.
O ultimă planare, acuzată
de mugurii pe cale de-a plesni
cătînd
Mi-e frică, de vin mîine
să bat iar tu să taci...
Voi aștepta. Spre ziuă
cu roua de pe maci
să mă prefac în abur
și îmbarcată-n vînt
să trec peste trei ape
și peste un pămînt.
La poale de
Pe zidul din nevorba ta cuminte
îngîndurarea neagră o aștern,
speranța mea zădarnic să n-alinte
pe fila cărții tale cînd mă cern.
Cerc să găsesc prin roua presărată
de rodul frunții tale în
Te mîngîi febril pe silabă
de lipsa-ți să-mi stîmpăr durerea
la pieptu-ți cu brațul meu salbă
se prinde din firea mea vrerea.
Tăiș de suspin ce te cheamă
în carnea de geamăt se-mplîntă
cu
Nu fi gelos, iubite
pe fulgii ce mă ning,
ei nu-ți acopăr chipul,
de tine dor nu sting.
Nu fi gelos pe stropul
pe trupul gol prelins,
scînteia din silaba-ți
mă-mbracă-n jar nestins.
Că îmi
Așează-te alături,
azi vin să te iubesc
în para gurii tale
un fulg să mă topesc.
Să mă dizolve brațul
prin mine-ncolăcit,
în păr să-mi prinzi podoabă-
sărutul tău zgîrcit.
Din șoapta-ți
Ai venit să-mi aduci
cea bucată de soare
fără care-n ghiveci
moare-n mine o floare,
Despre taine ce dor
făr-să-ntrebi mă descoși
și frumoasă să fiu
o rochiță îmi coși.
Mă inviți
Sunt soră geamănă cu ploaia
din abur ce-a crescut din Prut,
dar a lăsat s-o ia vîntoaia
făr-dezmierdare și sărut.
Tot picurînd să potolească
arsura-n dorul amputat,
ce n-a-nvățat să
Al meu pînă duminică.
Și pleci...
Sau eu din tine,
să devin străină...
Sunt două nopți
apoi - amurguri reci
și un deșert-
pedeapsă fără vină.
Iar luni...
Culeg un număr.Interzis!
Semnale
Ploaia de stele pe brumă-n rugină
trece în fulg, ce-i o rouă-n april
calea-ți pîndește cu pași de felină
șoapta să-ți mintă în gîndul viril.
Visul curmat- randevu între muguri,
chip de
Mi-ai ignorat picătura de vin
din strop de-adio cu faur,
în ultim fulg cînd am vrut să revin
din rătăciri în coclaur.
Și a rămas gîndul meu suspendat
între orbite-n cădere
să-ți reproșeze
Salvează-mă, iubite,
de nebunia nopții,
că-n umbre ruginite
îmi devastează hoții
din calendar o filă
ce poate fi din urmă,
dar am rămas copilă
cu tîmplele în brumă.
Aruncă din
Rămîi și astăzi o uimire-
prin geam murdar de troleibuz
parcat la ultima oprire
privind nehotărît, confuz.
Pe drum curmat de anotimpuri
ce au oprit în calendar
pîraie desenate-n gînduri-
ai
La margine de gînd ce mai durea
te-am căutat, smulgînd din piept troianul,
zîmbind, cu miez cules din viorea
ce mistuia pe pleoape uraganul.
De glasu-ți mă lipeam în șoapta mea
și de al tău
Prin pîntec fluturi zbor,
pe buze-
surîsu-orchestrei de viori,
țîșnesc în roiuri buburuze
din buchii.
Mă cufund în nori.
Un nume se dizolvă-n gură,
prin vene-albastre flăcări curg,
delir
Oprește umbra-n buza serii
ce-n neguri dense s-a prelins
prin palida căldur\'a verii
și boțul de pământ, încins.
Pictează-mi în apus zenitul,
de ochi străini în nopți răpus,
să fie pînză
La o răscruce de orbite
și de galactici te aștept
în umbrele neprihănite
al cîntecului inocent.
Cu rouă să mă speli pe buze
nectarul tău să-mi dai să-l beu,
să-mi strîng din verbu-ți
Să nu mă cauți, plec în noaptea
ce-ai așternut pe pleoapa mea
s-o anulezi, asemeni cartea
cînd încă buchia-și gemea.
Mă poticnesc de negrul șoaptei
căci umbra proaspătă-ți găsesc
cu
Trist.
Doar tăcerea ascult.
...două iubiri e prea mult.
Calc pe-orizont despicat,
mîinele-n geană-necat.
Zi însorită?
Ba. Plouă.
Zîmbet senin?
Nu. E rouă.
Viața mi-e ploaie cu
Aștept să scrii, să suni, să vii-
o nebunie-n miez de noapte
atingere de vis să-mi fii,
aroma patimii din șoapte.
Să-mi fii ursitul din ghioc
cînd strîng polenul din cuvinte,
turnînd în vene
Stăteam în gară.
Vînt și ploi.
Singurătate.
Demult fără pronume \"noi\".
Popas în noapte.
Oprirea ta.
Umbrelă.Flori.
Un cer integru.
În ochi-ți spectru de culori
făr-alb și
LS