oda unei seri târzii

pigulit un pic, mai ales în versurile cele mai lungi (de pildă, milioanele de cuvinte pot fi ajustate)

ar rămâne un text genuin. pentru înverșunarea umilinței și pentru finalul care se resimt ca fiind spuse din rărunchi, dar fără țipăt. demn.

mi-a plăcut.

plus că induce o stare de care eu una mă tot lovesc zilnic și nu cred să fiu singura căreia i se întâmplă.

îmi place cum ai construit textul acesta, sunt interesante în special repetițiile de aici, spre exemplu:
”peste buzele mele cerul ar săruta sărat sărat
sărac pământul sărac” - aici e deosebit. Atmosfera e bine conturată.

îmi spun că nu sunt făcută pentru anii ăștia
mă găsesc tânjind după lumi colorate în soare
și-atât

într-o singurătate plină palpabilă
curată de peste nopțile de tutun cafea și scrum
aș putea să cuprind universul în mine

peste buzele mele cerul ar săruta sărat sărat
sărac pământul sărac

unde și cine sunteți voi
cum părăsiți copilul din mine
când învăț să urc un drum care duce
niciunde peste stele și lumi pierdute

cu umilință vă privesc de sus

un mister îmi simt trupul
pe cine ascunde pe cine ascunde

p.s - fain nume :)
mai trec,
alex

Multumesc de trecere si va mai astept.
Voi mai lucra putin pe text, nu strica niciodata, mai ales dupa ce trec de perioada \"la cald\".

o poezie care se merită citită, măcar pentru că nu se învârte în jurul nimicului, cum se întâmplă, din păcate, prea des, în mai tot ce se scrie. trezește sensibilitatea și dă de gândit. mi-au plăcut mult: cu înverșunată umilință vă privesc de tot mai sus, peste buzele mele cerul ar săruta sărat sărat (și tot ce e deasupra versului acesta). mă bucur că am intrat aici. textul tău m-a făcut să mă simt.

Mai impartasim :)