Luminita Suse

Uite, eu nu inteleg aceste doua versuri, nu pot sa le leg de nimic, cuvantul \"macar\" ma nedumireste:
\"și nu
nu este mărul măcar\"
Sunt convinsa ca pentru tine are sens dar cred ca ai uitat sa ne spui ceva sau nu le-ai formulat bine.

Acest poem e scris cu siguranta celui ce stie sa ia ochii cititorului de mana si sa-i conduca spre final. Bine inchegate, curgand firesc, versurile primei parti au iz de basm modern, o pseudo-incantatie.
Remarc aceste versuri:
povestea tace o clipă
o clipă în apus
și apoi adoarme
fără sfârșit
Marea schimbare de ritm in strofa ultima. Arunca finalul intr-un registru elegiatic extrem, simt o greutate apasatoare cum numai mirarea de a fi singur in imparatia tacerii poate produce; stare de \"post fructum\" i-as zice, mirare a neputintei si inutilitatii post-roditoare cu alte cuvinte.
Ce trist trebuie sa se simta fructul cazut, putrezind nestiut, ca un adevar ce nu va fi niciodata descoperit, experimentat-gustat si pretuit. Un adevar ce adoarme parguit in pantecele unei povesti ce se repeta fara sfarsit.
Cu drag,
Oriana

Sunt cateva idei bune in acest poem, realizarea lasa de dorit. Sa luam de exemplu versul ei ar fi zis că zborul nu s-ar fi fost posibil Inutil, sper, sa explic de ce.
Faci afirmatii pe care nu le sustii cu argumente precum încălcarea legii gravitației
și a oricărei legi de altfel
ucide Interesant, dar nu pot fi de acord. Cum ma poti convinge ca ai dreptate?
Frumos ar fi fost ca tot textul sa aiba claritatea si eleganta ultimei strofe.
Motivul caderii lui Icar, in viziunea ta, este cel al probarii existentei. Si pentru ca pana la ultima strofa sub reflector e caderea/prabusirea, introduci prezenta divinului in inimi (inima ca un mar?) si aproape ca ne temem ca va cadea de acolo. Poezia isi justifica titlul abia in strofa finala care are ceva elegiatic. Acolo m-ai surprins nepregatita de o astfel de schimbare de ton stiinta-credinta si asta s-a intamplat din cauza penultimei strofe pe care o gasesc prea stufoasa si neclara.
Per ansamblu, o poezie placuta si interesanta.

Sunt impresionata de cele citite. Mi-au trebuit cateva zile sa ma hotarasc a scrie acest comentariu.
Sa fiu atat de bine inteleasa si de acord cu critica adusa, si neacoperita cu pietre gratuit, mi se intampla rar... Sunt constienta de saltul calitativ al volumului al treilea \"Geometrii Singulare\". Volumele anterioare au fost \"cantari dupa ureche\". Sincer, acolo nu am urmarit decat sa comunic, nu am fost atenta la detalii stilistice. Acelea au fost doua volume de elegii incoerente din punct de vedere artistic. Suna in ochii altora precum versurile recitate in grota unei inimi straine. Dar trecutul nu se poate schimba. Existenta lor a fost necesara.
Paralela cu Ion Barbu este intr-adevar legata de profesie, am absolvit matematica si am inceput un doctorat la institutul de matematici. In versurile lui nu ma regasesc nicicum.
Poezia citata:
„Se copilărește iarna, iubite/ vine mereu să doarmă lângă mine/ se plânge alb de păsări ostenite/ de străzi decolorate ori bătrâne/ de-ale toamnei jucări ruginite”
este o octava. Deci sa nu fim prea pretentiosi la continut cand forma este atat de rigida.
Trebuie sa ii multumesc si lui Liviu Nanu pentru ca ti-a inmanat cele doua volume. Mi-a facut reala placere sa citesc ce ai scris si sper sa mai comunicam.
Cum as putea sa am revista DRUM in care au aparut aceste note de lectura?

Acest \"vină copilă\" este \"vino copilă\" sau o vinovăție copilă?

Mae, ai aici poezii în poezie și eu mă opresc la cea care m-a atins cel mai mult, poezia pe care o recit prietenilor de câteva zile, evident celor ce vor să audă ceea ce nu trebuia să rămână nespus, acesta și cea miilor de semne aruncate în sus ca să cadă înapoi în inimă:
nu-i așa ca ti-ar plăcea să mănânci o înghețată cu mine
într-o vară concretă
cu ieșire la mare
tolăniți într-o targă
răniți în războaiele peștilor
mute
că n-o să ne doară nimic
decât gâtul puțin
decât marea puțin
când se va scurge precum înghețata noastră
în stomacul nebunului ăstuia de timp ?!
Splendid! Sunt mută. Ca după războaiele versurilor de țesut esențe.

Imaginea aceasta a bunicii ce coase tălpi de albastru este excepțională, Alma. Prefericiți cei ce am fost iubiți de bunici...

O poezie desăvârșită, de la cap la coadă. De mult nu am mai citit o poezie atât de bine condusă de la idee la expresie, de la imanent la impresie. Emoțională dar coerentă în demonstrație. Ne recompunem prin alții ceea ce rămânem în descompunere, și invers...
Mă voi întoarce să recitesc, așa cum fac cu poeziile adevărate

Un sfat sincer - renunță la semne de punctuație, dacă tot nu începi cu literă mare după punct, și dacă vrei să muți punctul de greutate din grafică spre idee, imagini... Două puncte arată foarte școlărește. Lasă un rând liber după versul terminat cu punct. Liniuța din versul 5 e de dialog? Uite cum mi-ai deviat atenția de la versuri la semne de punctuație... Recitesc dar tot în ele mă împiedic.

Am scăpat printre gene un zâmbet de miere... Scrii frumos.
Cu iz de vechi autentic într-o lume de înlocuitori.
Remarcabile versuri:
pentru ele sunetul e-atât de rar încât scârțâie-n degete
la fel de vechi și de alb ca începutul de poezie
Și strofa finală... comunică cel mai bine, prin aranjament grafic și coeziune.

O viziune diafana despre o comoara comuna impartasita in comunicare (\"cuvant\", versul 1) si zbor (\"aripa\", versul 1).
Iti sta bine in poezii scurte, echilibrat dozate imagistic, cu profunzimi firesti, nimic excentric. Iata cum cuvinte si imagini abuzate precum aripa, curcubeu, pot fi prezentate intr-o lumina noua. Nu foarte moderna ca aspect stilistic, dar aproape de esente imuabile, din punct de vedere semantic.

Ah, ce definitie frumoasa a ubicuitatii! Am invatat un cuvant nou, multumesc!

Iarasi, o poezie plina de profunzimi frumos realizata, desi ti se va reprosa ca folosesti imagini expirate precum camee, libelula, cochilie de melc. Dar ce altceva este viata decat o suita de ipostaze discrete (din punct de vedere matematic) angenate intr-o translatie continua?...

Revin la aceasta poezie si citesc cu placere. Imi apre rau ca nu i s-a acordat nici o stea. Merita mai multe!
In versul 9 eu imi citesc \"sa plece la bratul meu cu norocul\" si ma gandesc la trupul uzat din versul 8, iar subiectul poate fi extins cu enumerarea din versul 7. Eh, asa imi suna mie mai aproape de suflet.
Cu drag,
Oriana

Multumesc de citire si apreciere, Florina.

Dragă Silvia.
Îți doresc să ai o lansare de volum frumoasă, să primești recunoașterea bine meritată și mult succes cu volumele viitoare!
Nu uita să îmi trimiți și mie cel puțin un exemplar!
Cu drag,
Oriana

Multumesc pentru impresii. Intr-adevar, e 21 nu 31, am apasat gresit pe taste.
Aici unde traiesc sunt la mare moda cartile cu titlu \"Chicken soup for...\" Exploateaza aspectul tamaduitor al supei in caz de raceala, gripa, si generalizat pentru disconfort de orice natura. Sa-ti trimit si tie una?

\"La indigoul inimii tale\"? Frumoasa imagine. Si nu e singura din acest poem. Remarc cu bucurie termeni medicali, intotdeauna am fost pro folosirii lor. Bine dozate. \"zapezi dextrogire\" si \"orizonturi ductile\". Ultimele doua versuri m-au bine dispus asa ca un deja vu la care esti imun emotional. Foarte intense si bogate trairile tale asternute in versuri, cu impact asupra cititorului, felicitari!

Adevărat, această poezie e doar o încercare de versificare în octavă și, crede-mă, n-a fost ușor să construiesc 8 rânduri a câte 11 silabe, primele 6 cu rimă încruțișată iar ultimele 2 cu rimă îmbrățișată. Constrânsă de aceste reguli rigide a trebuit să sacrific... conținutul... de-a cărui naivitate sunt doar copilărește încântată.

Subiectul era banal, oricum. Am urmărit cum cad frunzele unui copac și am scris o poezie. Nu-i nimic, nu mă supăr.