elegie

te previn, icar, trebuie sa zbori la o inaltime potrivita. nici prea sus, nici prea jos, l-a povatuit dedal pe fiul sau..
inaltat prea sus, deasupra marii, icar s-a prabusit in valuri, incercand sa evadeze din labirint..
sa fi fost, asa cum spun crestinii, doar suflet ce-a pretins sa se inalte spre ceruri pe aripile false, ale unei false iubiri?!..
exilat
prea grabnic dintre lucruri
transfug
dumnezeu
mai există în inimi

sau doar aripile iubirii divine sa-i fi putut favoriza inaltarea?..
de ce eu, Om, as vrea sa cred ca a fost vorba despre o simpla nazuinta spre iubire?...elan frant, din nazuinta prea inversunata de a ta inalta din iubire..

om mai vorbi, florin..
nu stiu cum e mai bine..of of, inca nu stiu...:(

nici eu nu stiu, linea. oricum sunt mult sofist ca sa argumentez prea rational. nu am reusit sa redau ce vreau decat un ultimile versuri pe care le/ai remarcat.
cu toate astea, cu siguranta, OM mai vorbi ...

La inceput,,aproape totul se petrece/matematic,,as face o mica inversiune ,,totul se petrece aproape matematic,,nu de
alta,dar ma cam poticneste felul cum ai formulat tu.
In penultima strofa,,ei ar fi zis ca zborul nu s-ar fi fost
posibil/altfel ei ar fi zis,,.E redundant.Ti-as sugera,,alt-
fel ei ar fi zis/ca zborul nu s-ar fi fost posibil/ca nici
el trebuie ca n-ar fi existat.Deci,fara inca un ,,ei ar fi
zis,,.Eu,personal,tin mult la ritm,la cursivitate,de aceea
ti-am si facut urmatoarele observatii;ma cam opresc din drum
acele versuri mai sus mentionate.Altfel,un text bun.

pentru aprecieri, mai ales pentru cele critice.
cu prima remarca de principiu sunt de acord, desi schimba usor ideea, castiga si in profunzime si in cursivitate.
cu redundanta amintita mai putin ptr ca as pierde putin cam mult la nivelul echivalentei pe care mi/o doream si as obtine doar enumerare - imposibilitatea unui asemenea zbor=non/existenta eroului.
oricum is mujlte de modificat la textul asta, in ciuda sofismului redat, a carui idee/mi place.

Sunt cateva idei bune in acest poem, realizarea lasa de dorit. Sa luam de exemplu versul ei ar fi zis că zborul nu s-ar fi fost posibil Inutil, sper, sa explic de ce.
Faci afirmatii pe care nu le sustii cu argumente precum încălcarea legii gravitației
și a oricărei legi de altfel
ucide Interesant, dar nu pot fi de acord. Cum ma poti convinge ca ai dreptate?
Frumos ar fi fost ca tot textul sa aiba claritatea si eleganta ultimei strofe.
Motivul caderii lui Icar, in viziunea ta, este cel al probarii existentei. Si pentru ca pana la ultima strofa sub reflector e caderea/prabusirea, introduci prezenta divinului in inimi (inima ca un mar?) si aproape ca ne temem ca va cadea de acolo. Poezia isi justifica titlul abia in strofa finala care are ceva elegiatic. Acolo m-ai surprins nepregatita de o astfel de schimbare de ton stiinta-credinta si asta s-a intamplat din cauza penultimei strofe pe care o gasesc prea stufoasa si neclara.
Per ansamblu, o poezie placuta si interesanta.

\"aprope totul se petrece
matematic\" si....in final \"dumnezeu
mai există în inimi\".iata ,in privirea mea,contradictia care duce la absolut toate fortele.
Frumos,Forin,frumoasa si curgerea de la matematica,la icar,la mar si in final....dumnenzeul din noi.
drag,
Elia

pPezia imi pare ca un manifest elegiac al nonconformismului, se vrea, de fapt, o permutare a mitului \"icarian\". Dar Icar, din cate il stiu eu, nu era un nonconformist, ci dor un visator imprudent. Poate ca asta ar fi de reprosat, o suprapunere oarecum fortata a aripilor de Icar, ca petale ale florilor de mar, peste imaginea fructului cazand, a fructului copt in dumnezeire. Alt plan, greu de asociat.
In structura ei intima, poezia e buna, insa, as remarca ultimele doua strofe.

luminita,
într-adevăr, ideea o aveam de mult, de atât de demult încât mă chinuia că nu i-am găsit exprimarea și am forțat-o cu gestul tăierii nodului la un moment dat. prima și ultimă strofă le construisem deja, fiind și mai clare, cu restul m-am luptat și am pierdut.

elia
cam pe acolo se învârteau ideile mele, care și mie imi plac. multam pentru validerea lor emoțională, căci estetic mai am totuși niște pași (dacă nu cumva aripi de făcut).

daniel
ai și tu dreptate. cochetez mult cu răsturnarea unor mituri într-un sens pur subiectiv, rezultatul fiind adesea viciat sau prea alambicat. cu toate acestea cred că se pot obține rezultate mai bune. dacă Eliade nu e de acord, e culianu ...

prin urmare, mulțumind ptr critica voastră, constructivă ptr mine,sper să o repetați cât mai frecvent.

Uite, eu nu inteleg aceste doua versuri, nu pot sa le leg de nimic, cuvantul \"macar\" ma nedumireste:
\"și nu
nu este mărul măcar\"
Sunt convinsa ca pentru tine are sens dar cred ca ai uitat sa ne spui ceva sau nu le-ai formulat bine.

Ce neam de poezie filosofica ai strecurat facandu-i cadou lui Icar legea gravitatiei!Mai ramane sa explici chestia cu minotaurul si se pare ca ai elucidat problema existentei,inclusiv cea a unui dumnezeu transfug prin inimi caruia i-ai oferit azil politic in poezia ta.
Nu ca am ceva cu poezia ta dar prea i-a stat in gat saracului Icar marul lui Newton.

luminita
si nu
nu este marul macar
se refera la marul biblic, diferit de marul lui newton (care a vazut un mar cazand atunci cand a avut rezolvarea legii gravitatiei, zice/se). vroiam sa subliniez aceiasi intruzie nefasta a profanului in zona sacrului (\"marul\", articulat, era marul mitic, cata vreme \"un mar\" simboliza profanul). no, ceva de genul

marius
multam ptr zambete si ptr placuta ta trecere.