Coordonator
20 texte
Luminita Suse
Marinei Nicolaev încă un solfegiu de v-uri deșiră umbre peste vitraliul albastru retușat cu surâs de lună gâște sălbatice caligrafiază cuneiformele trecerii prin ideograma diurnă arțarii...
Lui Doru Fedorovici unele întâmplări nu își găsesc locul de impresiune în inimă decât mai târziu când devin suferința absenței sau învățăminte despre irepetabilitate atunci se desprind din...
de trei anotimpuri îmi crește o veena în piept și timpul îmi abreviază trecerea în solfegiu carnal sa-ri-ga-ma-pa-da-ni sunt gata acum să îmi cânt samagana vieții cu fiecare din cele patru...
hai să rupem scrisorile documentele sentimentele să desfacem până la os fiecare cuvânt identitate emoție apoi să alegem literele legii diacriticele posesivele solipsiste de semnele...
de o viață urc munte să ajung la rana amurgului unde timpul își coagulează semnele de trecere în ziua de dincolo aproape că am ajuns dar cine îmi înghite pământul de sub tălpi ce tălpi...
lama timpului își taie programatic drum prin deșertul din palme eu îmi scriu versurile din mers pe linia vieții pentru fiecare treizeci de pași caligrafiați cu argint pe nisip un...
inima a crescut mai repede decât au îmbătrânit întrebările acum bate ritm de iarnă și o strâng răspunsurile încă tinere
păsările încearcă să îmi spună ceva se rotesc deasupra țipând înainte de a pleca poate mă îndeamnă să le urmez spre orizonturi mai calde eu fâlfâi brațele degeaba nu reușesc nicicum să mă...
timpul îmi abreviază în laitmotiv trecerea prin ideograme sinonime realității trei silabe dintr-un silabar prozaic cu pretenția de a fi fost primordiale și transcendente trei acorduri...
de la prima sângerare a tăcerii lor silabe grele au curs pe ramuri semantice și au rimat cu scrâșnetul polifonic al cuvintelor înrădăcinând elegie în inimă de fiecare dată când le strig...
cum se revarsă bătrâna iarnă în vene zboară din mine sângele cald și tot ce atinge se preface în lipsă de timp iubire, umple-mi la loc inima cu miere coase-o strâns cu ace de brad lasă-ți...
cosorul timpului i-a decupat vioara din piept și a îngropat-o adânc în humă de atunci tăcerea hemoragică lovește strunele înțepenite și dorul toarnă munți de sare peste inima...
nu am văzut niciodată așa risipă de lumină miere crestată cu umbre de arțar vântul și străzile în echilibru intermitent arbori nuzi cu ramuri filigranate nu am văzut niciodată așa o invazie de...
Lui Doru Fedorovici tulburător argonautul căzut din oglinzi desculț de cer dezbrăcat de pământ trece prin mine cu maree de buze frigide apele dor sub umerii lui atât de rotunzi însetat de...
pământul de unde mi-am retras oasele dar am lasat hieroglifa inimii îngropată adânc este sub ape se dizolvă casele din paiantă și chirpici torentele răsucesc nervos fire lichide din...
nu mi-e frică de întuneric mă tem doar că nu îmi voi mai vedea copiii când hemoragia nopții îmi va amuți ochii amândoi departe de țipetele inimii lor și nu le voi mai citi...
