Luminita Suse

pentru posesoarea inimii albe pe tabla de GO inimă albind în ATARI încercuită de cărămizi negre la margini opuse două spectre pseudovictorioase războinic carbonizând de trufie și iederă

ea ți se mula strâns pe iris oh, câte imagini se întretăiau pe muchia buzelor ei el răvășea din priviri oh, câți ochi mi se deschideau în umbra coastei lui de la un timp ei doi sunt mai

apte rece turnat în ceai fierbinte cale lactee revărsată în univers exotermic nebuloase de spumă se destramă în sens giratoriu buzele se dilată palpită reflexiile retinei aprind supernove

sepie caniculară pe străzi cuburi de gheață pocnesc în ceai mușc din cornulețe cu nucă și gem de piersici respirația amiezii coboară melci pe umeri ară meridiane în pectorali la est de

infuzie din flori de portocal sorbită lent guayaki yerba maté rainforest grown scufund ochii în filamente de aburi iedera amintirilor se revarsă din artere leave_you leave_you leave_you iriși

Ea în petece de-oglindă îi zâmbește ca o sfântă. El pe cioburi de asfalt o sărută ca un sfânt. Ei sunt lumânările plutind între maluri de uscat două flăcări într-un gând încărcate de

Simt că mai exist, sigur mai trăiesc uneori, când pustnicul alb ninge îmi spun: uite ce disperat se iubesc fulgii lipsiți de pudoare și sânge! De ce m-atacă un escadron de miei curajoși condamnați

Nici după ce se descolăceau concentric privirile nu renunțau să se-nnoade șerpește simetric din ram în ram, sâmbure corupt la marele fruct, cu ardoarea ultimului gram de verde

Când nu existam încă, umbre întâmplătoare ne visau certitudini pe baricade de nisip la margini de oceane probabile. Când credeam că nu existăm ne inventam din amintiri rebele sau din

Cel puțin, inimă să fi avut, înfășurată-n straturi de meduze în jurul unei mirări de sânge recirculată paralel între confuze perechi duale, atriu-ventricul, în sensuri maritime opuse. Cel

vineri – 11:20am dear diary am aflat că la romani bruma era numele solstițiului de iarnă ziua de astăzi nu este solstițială suntem în ianuarie nopțile sunt din ce în ce mai scurte și nu îmi ajunge

ce afacere profitabilă ar fi pentru îmbogățiții din cuvinte inventate dacă s-ar vinde bine volumele de poezii la bursă, prețul aurului și al petrolului ar cădea sub cel al versului bancnotele

uneori nu ne vorbim ne umbrim pe rând cu tăceri tentația ne respiră aerul dintre ochi gesturi amânate se mulează în jurul esențelor aproape de nebunie frenezia neatingerii alteori nimic nu

orașul nostru iubite este zidit de viu în zăpadă mașinile trec galeș prin canioane de-alungul străzilor meteori invizibili repetă ritualul arderii în cădere funinginea lor îngheață în

Fior L. Gri adoră iarna nouă luni așteaptă revenirea pe lume a primei zăpezi terra incognito coapsele imacu late lângă cana de vin cu scorțișoară urmărește cum se dilată negrul în alb tunici gri

ce caut eu aici în albia aceasta secată unde un sinod de greieri dezbate plenar condiția impură a femeii de ce mă înverșunez să văd miracole în câmpul minat cu stele din urmele mele

pereții mei sunt făcuți din cărămizi de gheață prin ei se vede lumină aceasta este piramida criogenică pentru care te-am părăsit toate drumurile din care mi-am retras pașii se întretaie la

poate cândva undeva vei fi aproape când e nevoie să ne vorbim și vei accepta că motivele nu gravitează în jurul nostru ci noi le suntem ostatici acum te complaci în dileme metafizice oscilezi între

lume ștearsă cu zăpadă culorile și arderile nu mai au sens fără ieșire labirintul frigului oamenii au intrat în urme urmele s-au întors înspre pământ chircită în uterul nopții

Parafrază la poezia \"Izvorul Nopții\" de Lucian Blaga iubite ochii tăi sunt atât de verzi încât atunci când îți ridici capul din poala mea îmi pare că retragi din mine rădăcini, sevă și