Poezie
Misandrie albastră. Viitură
1 min lectură·
Mediu
ce caut eu aici
în albia aceasta secată
unde un sinod de greieri
dezbate plenar
condiția impură a femeii
de ce mă înverșunez
să văd miracole
în câmpul minat cu stele
din urmele mele cresc pietre
din pietre se ridică ruine
din ruine se aud ovații
mi-au ajuns până la glezne
apele revărsate
mi-e din ce în ce mai greu
să ascund funiile
din umeri până la lună
o trag afară din adâncuri
o ridic pe ruine
o așez în centrul amfiteatrului
arde sub călcâiul nopții
trăznește plexul soarelui
înspăimântați
bărbații inventează antihriști
își lustruiesc armele
pregătesc cruciade
își dau jos pământul din spate
și mușcă țărână
femeile se îmbracă în doliu
cântă psalmii grației
din ochii lor se rupe pâinea
în ape
012.221
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Luminita Suse
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Luminita Suse. “Misandrie albastră. Viitură.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luminita-suse/poezie/13982473/misandrie-albastra-viituraComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Mai potrivit ar fi \"un consistoriu de greieri\".Lilith aici, e o falsă Lilith. Câmpul minat cu stele, un decupaj drakonic.Facțiunile, ca întodeauna își intră în rol, mereu același, ca într-o trgedie antică.