Poezie
poem impudic de toamnă
DI
1 min lectură·
Mediu
părul meu de frunze cuminți
descrește incendiar în arbori
ca în oglinzi suprarealiste
frunzele din vârf cad primele
așa cum infrasentimentele capitulează
aruncându-se naiv din înalt
peste apă, peste iarbă, peste asfalt
frunzele de (la) bază
ancorate în rațiune de stâncă
se lasă mai greu ademenite de neant
să se desprindă acum nu cutează
se împotrivesc înghețului încă
de ce să își piardă ambițiile
aruncându-se așa devreme
pe moalele așternut de înaintașele lor
capotând cu zecile, sutele, miile?
părul meu de frunze cuminți
descrește incendiar în arbori
ca în oglinzi suprarealiste
în timp ce eu
ignor iminența iernii moraliste
cu demodată cerbicie
și las toamna să își oxideze trecerea
cu buze desperecheate și sâni triști
în frunze strecurându-se pudic
printre arbori exhibiționiști
024.626
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Luminita Suse
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Luminita Suse. “poem impudic de toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luminita-suse/poezie/103363/poem-impudic-de-toamnaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LSSubiectul era banal, oricum. Am urmărit cum cad frunzele unui copac și am scris o poezie. Nu-i nimic, nu mă supăr.
0
am să fiu deschis cu tine. Mi-a plăcut foarte mult partea aceasta:
\"În demodata mea cerbicie,
ignor iminența iernii moraliste
și las toamna să-și oxideze trecerea
cu buze desperecheate și sâni triști
în frunzele mele strecurându-se pudic
printre arbori exhibiționiști.\"
restul mi se pare prea elaborat sau pretențios.
Sper că nu te-am supărat prea tare.