lucia sotirova

Noi bem da! să vorbim despre sete Desfundă vinul tare cu mult înainte de ora cînd îl vom bea desfundă-l Voi arunca dopul în flăcări si

Tuturor lucrurilor imaginare și celor neîntîmplate le-am dat nume în intervalul îngust venind dinspre inima mea fără să știu că pierd și eu însămi sînt neîntîmplată singurătate a altui

I În această noapte cu păsări mari somnul meu alcalin ție îți înăsprește mîinile Ești ca vîntul din sîngele meu alungîndu-mi-l prin cele o mie de galerii albastre Văzduhul coboară solemn

Dă-n floare o cetate și freamătă trecutul visam în cuibul nopții această vindecare Nu mă ținti cu arcul prinț galben cum e lutul așteaptă-mă la focul lunecător spre mare Așa i-am spus iar

N-am murit, dar am trecut pe-acolo și oasele mele v-au îmbrățișat cu tam-tamuri de calciu și flori, v-am cîntat din fluierul piciorului nocturna bucium cu jale memento mori Decebalus per

Halina Poswiatowska (1935-1967) poet polonez şi traducatoare din franceză şi engleză.Moartă la numai 32 de ani în urma unei operații cardiace. Cultivă o poezie

De-a lungul țărmului curg nori molatici cu întreruperi albastre privirile se prelungesc nevertebrate în transparență lină ești un înțelept al tăcerii - împovărare pînă în vremea cînd aș simți

Te voi regăsi eu cîndva pămînt al copilăriei mele? Tară de munți de coline,de rîuri de vis pînă la pierderea imaginației și-a speranței! Voi respira eu din nou mirosul fînului

Imi va fi oare dat să cunosc iar si iar calmul unei zile curgînd spre apus să beau din vinul tare si rece si să gust din măsline?

E-o margine prin care trec spre miezul clipei dinspre ape tîrziu cînd visurile sunt neacceptate mori de vînt Și nimeni nu-nțelege drumul și pentru ce mi l-am adus în miezul

Plouă plouă peste sufletul meu plouă în lacrimile mele Ploaie Tară de ploi Ploaie Adu-ți aminte iubirea mea dintîi cum ne-ntîlneam sub

Ti-am spus:du-te! dincolo de munți urcă la izvoarele vîntului cald Ti-am spus:du-te! ascultă ruga tristă a migdalilor Ti-am spus:du-te culege o

Unde-i insula? Insula la care ar trebui să ajung într-o zi cînd totul va fi calm,pur şi frumos Unde-i? Unde-i ea acum? Unde-i insula? Pe brazda mării se

Ce tandru se-abate ploaia în sînul peisajului La masa singurătății să lăsăm tăcerile să plutească în voia ploii.

Intre măslini si chiparoşi se pierde urma viselor mele de ieri Eram aici cu un pahar de vin într-o mînă şi-n cealaltă cu nisipul unei

Puls agitat dimineața parcurge-n tăcere febra cireșului copilul etern culege secundele roșii de pe-un ram interzis sub tălpile-i goale aleargă lupii albi ai verii * Rugină se scurge

Ei mă răstignesc şi eu trebuie să fiu crucea şi cuiele. Îmi întind cupa şi trebuie să fiu cucuta. Mă înşeală şi trebuie să fiu