Lory Cristea

poem cu lacrimi negre ți-am scris de dimineață poate-ai uitat că astăzi mai pui un an în viață ți l-aș fi scris, desigur cu scânteieri de soare dar nu am la-ndemână decât, prima

De cine fugi?...nu te mai găsesc, aproape niciodată acasă. Vii din inima iadului de piatră și cărbune și pleci iute, deasupra... așa te știu. Ce-au făcut munții din tine, sclavul lor?...Am fost pe

De-abia acum mi-am dat seama că mitologia se scrie în mâinile tale ce aspre ți-erau înfipte unghiile în pielea mea - mătase - ce tăioase erau săbiile - limbi șoptind amoruri și filosofii gen \"

Știu ! deja ai auzit de prea mult ori suflete dezacordate , scratch-uri stângace , în loc de degete-pixuri în loc de platane-foi cerate În care găsești până și venin și ace

Sunt temele noastre nescrise Dar cine-are ochi să mai vadă? Când școlile-s toate închise Și dascălii noștri în stradă. In stradă-i cultura română Ce lecție grea de istorie Război fără nici o

Pe carnea-mi întreagă m-apasă O febră căzută din lună Blestem de femeie nebună Deochi de țigancă focoasă. Mă sperie orele joase Cu veștile lor de războaie În mii de bucăți vor să taie Și

Coboară-te Doamne, de poți, prin oglinzi Și treci pe la noi de sfințește icoane Cu fiul tău drag răstignit în piroane Colindă-ne Doamne, să ne colinzi! Sunt casele noastre pe șubrede

Dac-aș putea să am cuvinte Într-un poem s-adun Lumina răzbătând din ceruri În noaptea de Crăciun. Să văd perdeaua ridicată La geamul unde, eu Îl voi simți privind spre lume Pe bunul

Ce boli neștiute te-apasă, mereu? Ce leacuri moderne îți trebuie ție, Ca inima ta din cenușă să-nvie? Batrân de istorie... popor trist al meu. Mă duc la izvoare să aflu mai mult Și ochii mă

Pe mâneca albastră-a acestei seri tăcute Scriu cu timiditate, un scurt răvaș spre tine Ce nu vei ști vreodată, precis de unde vine Din ziua ce urmează sau zilele trecute. Îți las spre deslușire

Închide tu zăvorul pe fosta noastră ușă Pecetluim amurguri în carele cu fân Nu mai avem nimica și totuși, ne rămân Mirosurile toamnei prin viscol de cenușă. Și n-am ce să revendic și nici ceva

Încă de la primul beat îți regulez cortexu` Vezi tu! pentru tine DEXu` E mai în ceață decât combinația cu Bancorexu` Mi-am găsit în gât o \"coardă\" plină De lirisme , și ceva grame de

misiunea poetului este negreșit înainte de toate să se-așeze pe sine de poate ca erou în oricare poveste dacă știe lumină să fie va putea întuneric să vrea să aștearnă cu patima sa la un loc

Vă spun încă o dată că nu doresc nimica Nici n-o să-mi caut drumul săpându-vă, fățarnic Dar crucea mea de piatră e sufletu-mi năpraznic Sau credeți că pe mine nu mă străbate frica? Povara mea-i

,,Quand Jimmy dit what\'d I say I love you baby\'\' ce știe Jimmy despre cele minus patru grade sau microbuzele jegoase în care îți ții mâinile în buzunar nu de frig ci de frica

Pe fata baciului oltean Buliga-l cheamă, mi se pare La București, din întâmplare O vede un american Student și el, la fel ca ea La limbi străine învăța Tat\'su când a plecat de-acasă Din