Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@lory-cristeaLC
Lory Cristea
@lory-cristea
Poezie

Poem pe întuneric

1 min lectură·
Mediu
Citește-acest poem pe înserate
Atâta doar, pe tine să te-aprinzi
Eu m-am mutat aseară în oglinzi
S-adun tăceri de stele supărate.
Și drumul pân\' la poarta ta de lemn
A fost furat azi noapte de zăpezi
Iar tu închis în casă mai visezi
Ca un copil, de undeva, un semn.
Și simți ce mult amân acest răspuns
Ca o sentință într-un caz penal
Suntem complici și tu și eu, egal
La crima de-a nu fi iubit de-ajuns.
0134.460
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
77
Citire
1 min
Versuri
12
Actualizat

Cum sa citezi

Lory Cristea. “Poem pe întuneric.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lory-cristea/poezie/149831/poem-pe-intuneric

Comentarii (13)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@monica-mihaela-popMPMonica Mihaela Pop✓

Voi citi, pe înserate desigur, urmele prin zăpezi prematur prinse la urechile visului.
Ultimul vers strică puțin ritmul poemului, are două silabe în plus. Poate găsești o soluție.

Cu drag!
0
@lory-cristeaLCLory Cristea✓
Ma voi gandi Monica, a fost scris f. f. repede, ca nu cumva sa ma razgandesc:)... multumesc de citire.
drag - Lory
0
@dumitriu-florin-constantinDFDumitriu Florin-Constantin✓
Între poeme scrise doar pe seară
Oglindă-mi este doar acest poem,
Penițe-mi ard cerneli din călimară,
Cuvinte se renasc pe un totem.

Pe drumul aspru-al carelor de foc
Se-aștern zăpezi să primenească dorul,
Iar tu, visezi în casă la un loc
Cu porți de lemn, pe șoapte ca fuiorul.

Nu voi raspunsuri între slove dulci,
Completul și-a rostit sentința,
Prea repede rotit... ca la un bîlci,
Pe-un carusel mai amețea dorința.

În semne de complici la congruență
Și în zăpezi ce fură astăzi drumul,
Se naște lira ca o penitență
Doinind încet, precum în sobă fumul.

Drag FLORR!
0
Distincție acordată
MVMara Vlad✓
Prea mult mi-ai adus atmosfera de iarnă în suflet ca să trec pe aici fără semn. Pe înserate, da, unele poeme se citesc altfel pe înserate, adevărat, se simt altfel.
Ai aici idei frumoase. De exemplu mutarea în oglindă, ca o trecere dintr-un timp în altul, de la o viață la alta. \"Stelele supărate\" nu prea îmi fac mie cu ochiu, dar dacă \"pe tine să te-aprinzi\" e spus deja, stelele pot fi oricum. Mi-a plăcut și ideea porții de lemn. O văd sculptată, udă de zăpezi - singura intrare în suflet. Dincolo de zăpezi așteaptă un om. Un semn. Ca un copil. (Hmmm...îmi amintesc de iernile copilăriei mele, cînd tata dădea cu o mînă sigură zăpada jos de pe pervazul ferestrei. Și eu plîngeam că-mi alunga zăpada. Așteptam apoi alt semn. De alb. Nu s-au schimbat multe de atunci, doar că acum ... zăpadă nu mai e și nici tata nu e aici să o poată înlătura. Și nici eu n-aș mai putea plînge. Uite, vezi... la ce mă duce cu gîndul poezia ta?)
Îmi place la tine perseverența, Lory, și faptul că nu te lași niciodată. E un lucru bun. Aici găsesc rimă. Puțini mai scriu așa. Și cei care o mai fac sunt de invidiat de către mine. O poezie cu rimă are un cîntec aparte. O așteptare aparte. O muncă aparte.
Și cred că o poezie bună trebuie să mă lase pe mine, cititorul, să mulez versul pe trăirile mele. Poezia ta reușește asta. Așez aici o lumină, nu ca o „sentință într-un caz penal”, ci ca un îndemn, o încurajare de a merge mai departe.
PS. ultimul vers,dar știi asta deja...:)
0
@monica-mihaela-popMPMonica Mihaela Pop✓

O sugestie pentru ultimul vers ar putea fi:

\"La crima de a nu iubi de-ajuns\",

deși astfel se schimbă timpul trăirii insuficiente a sentimentelor.

Cele bune!
0
@laurentiu-orasanuLOLaurențiu Orășanu✓
Poem în podul cu grinzi și întuneric

Citești acest poem întins pe spate
În podul plin cu grâne și cu grinzi,
Țigara stingi. Nu vrei ca să aprinzi
Fânul uscat și martor de păcate.

Prin țigla spartă picură solemn
O burniță, ce prevestind zăpezi,
Te face, brusc, la schiuri să visezi;
Cartea și ele-s din același lemn.

Esența lui o simți intrând în stern
Ca o sentință dată-n tribunal,
Din mână cartea lași, c-un gest regal,
Din pod cobori, pe scările de lemn.

P.S. Plăcut. Frumos și simplu spus. Aduce a Păunescu, poetul.

Suntem complici și tu și eu, egal
La crima de-a nu fi iubit de-ajuns.


0
@bogdan-sevra-0009627BSbogdan sevra✓
cît de adevărată este ultima remarcă -și cît, ay! cît de dureroasă- a poetului Laurențiu Orășanu.
Păcat de acele ultime două versuri, pînă la ele, te-am citit cu ochii sticlind în întuneric.
0
@lory-cristeaLCLory Cristea✓
Monique:)... nu stiu...cred ca va ramane un copil al meu frumos tocmai prin imperfectiunea lui:)

Florr, multumesc de versuri, posteaza-le daca cumva n-ai facut-o deja, sunt f. frumoase.

Elia, As fi ipocrita sa spun ca nu ma bucura steau venind de la tine, dar mai mult ma bucura cuvintele tale. Multumesc.

Laurentiu, multumesc de trecere si mai ales, de versuri:)... sunt super!

Bogdan, nu stiu daca e pacat sau nu... daca da, trece-l acolo la mine...multumesc de citire.

drag de voi - Lory
0
DCdumitru cioaca-genuneanu✓
Lory in acest poem e o criminala cu circumstante atenuante fiindca recunoaste ca n-a iubit deajuns. Steluta e pe deplin meritata asa ca nu vreau sa-i stric subsolul cu un studiu critic pe care il pregatesc si pe care o sa-l public sub numele meu de agonic patat
0
@ceauslCCeausl✓
Foarte incitatnte ultimele doua versuri, toate poezia are o curgere lina, imi place strofa a doua si mai ales versul \"Iar tu închis în casă mai visezi\", care e un deliciu si sunt sigura ca daca este un el, te viseaza.ma bucur sa te citesc din nou poet-o
0
@cont-sters-2743Șșters✓
imi las si eu un semn ambitioasei lory care nu a renuntat la rima si a furat imaginatiei si talentului un text placut. Critica este si apreciativa cand este meritata.
0
@lory-cristeaLCLory Cristea✓
D-le Genuneanu, Crina, Snowdon King, va multumesc de treceri si semne.
drag - Lory
0
@gabriela-marieta-secuGSGabriela Marieta Secu✓
Și simți ce mult amân acest răspuns
Ca o sentință într-un caz penal
Suntem complici și tu și eu, egal
La crima de-a nu fi iubit de-ajuns.

(in dragostea ce noapte ne-a ajuns) iata un posibil final, o idee, tot ultimul vers m-a tras si pe mine de maneca... imagini frumoase, da nu te mai grabi mereu la ultimul vers, asculta muzele (muzeinii, ei ar fi masculinii de la muze, glumesc) si apoi scrie...
0