Poezie
Sărutul frunzelor
1 min lectură·
Mediu
Sărutul frunzei atingând pământul
În misticul, invăpăiat apus
Atât de multe ar avea de spus
De nu i s-ar topi-n ecou, cuvântul.
Ce murmur senzual de incantații
De-ai ști s-asculți, e-aproape ca un dar
Festin cu zei bând cupe de nectar
La nunta frunzelor șoptind orații.
Privirile-mi, uitate sunt în sus
Mă năpădește pe de-a-ntregul, cerul
Și nu-mi dă voie să pătrund misterul
Sărutului de frunze din apus.
0103.559
0

privirile de farmec bete
mi le-am intors catre pamant :))