Lory Cristea

Să spunem că mi-e bine și trăiesc, În lumea mea de lacrimi și păpuși N-am lacăte la geamuri, nici la uși Mă inventez... să supraviețuiesc. Îmi cad pe frunte țipete, când gerul De-a curmezișul

primăvara poeților... nu știu ce mi-a venit să spun că e chiar așa primăvara aceasta e cu totul și cu totul a poeților voi repeta acest lucru până la vară când primăvara va fi arsă de

ultimul poem al ciclului ,,Poemele lui Joshua\'\' sufletul unui bărbat este la început o hartă cu orașe mici luminoase în care fetițe cu cozi împletite sar șotronul ca niște fluturi mici de

Aș rămâne-n culisele verii târzii Dacă timpul ar sta și de vorbă m-ar ține Să brodez tot ce-a fost peste tot ce va fi Ocolind drumul înstrăinării de mine. Ce oglinzi se deschid înăuntru-mi nu

fii nudă pe masă înșiră atuurile toate cât viață cât moarte fii slabă fierul în lut ți-l preschimbă icoana din suflet mânjește-o puterea topește-o fii oarbă deschide larg ușa din

spre dimineață dacă aș putea scrie toate locurile comune în care las pete de sânge ca niște cărți de vizită trimise prin tăcerea lucrurilor ar fi mai poem decât țipătul marfarelor pline de

să fie seară lungă-n fața noastră iar noi să nu mai știm de unde-ncepe un tropot argintiu de cai și iepe care-ngenunche-o clipă la fereastră să se găsească vin și scorțișoară și-un foc molatic

Neînțelese taine-mi bat în poartă Dau să deschid și nimeni nu-i în prag De-o vreme nici zăvorul nu-l mai trag Să nu-mi alung nebănuita soartă. Dac-aș putea s-anticipez măcar De câte ori voi

dar cine ești... sunt duhul acelor care dorm în luturi reci și sece pe care se-așezară cu mult aplomb și scârbă purtând titlul de domn plebeii ce-și vândură nu inimă... ci țară cine mai

dacă Dumnezeu e dragoste atunci locuiește aici de ceva vreme n-am lăsat nici o ușă deschisă și ferestrele le deschideam rar prea frig se înstăpânise în carnea mea iar sângele curgea ca un

într-o dimineață le-am dus pe fete să-l cunoască pe pictorul cu bretele și coadă de păun tablourile sale cu fața la perete sunt tematice de exemplu sunt niciun sau cap de pod cu lebădă

Cauți pe Miss poezie Ai nevoie de-altceva Pentru a te vindeca De simptomul, de prostie.

Copiii mei, de v-ați gândit să scrieți Vă rog s-o faceți cu talent și har, Nu vă lansați în teme de duzină De care nimeni n-ar avea habar! Românul s-a născut poet, dar totuși Să-i dăm un suflu

De tropot caii-s osteniți Pe frâie-și dorm sinistra fugă Și-n somn de-argint călătoriți Pun viselor de mâine glugă. Și-au împletit în coame trist Un dor rotund de libertate Și-n umezi ochii

Tu mi-ai ucis gazelele și cerbii Iar îngerul mi l-ai sedat cu ger Să doarmă-un ceas, de la pământ la cer Simțind în carnea lui tăierea ierbii. Mi-ai masacrat zambilele și crinii I-ai aruncat

La revedere, taina mea de ziuă Iubitul meu întreg de lună plină Și nu știu de ce zarea ta suspină; Þi-am spus la revedere, nu adio. Trecutul nostru fi-va o tanagră Spre care mulți vor încerca

parodie după \" Portret de femeie banală și eu poetic\" de Virgil Titarenco Ea - cu flaner de mohair Eu - jucăuș ca un fachir Privea nătânga stând la geam La trecători, și nu eram Când,