Poezie
Profanul și Sacrul
1 min lectură·
Mediu
La ceasul când noaptea e prea obosită
Să schimbe o vorbă cu ziua ce vine
În iarba, fecioară prin somn despletită
Se scaldă prin boabe de rouă, albine.
E ora în care nu pot să priceapă
Nici oameni nici păsări de ce se petrece
Repaos tăcut până ziua să-nceapă
Secundă menită trecutul să-nece.
Ferestrele par uriașe tablouri
De vieți adormite, spre lume-nrămate
Dreptunghiuri ciudate cu ample halouri
Pe tabla de vise a nopții uitate.
E timpul în care pământul și cerul
Își spun bună ziua deasupra de sate
Profanul și sacrul își varsă misterul
Iisus a ieșit la cules de păcate.
0123445
0

Ave - desi viata e prea putin pentru noi, nu-i asa?
zi repede, asa-i sau nu-i asa?
Hapciu