Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

satul acesta

1 min lectură·
Mediu
nu mai e ca acum cinci ani
cînd bunica mă aștepta în poartă pe banca aceea gălbejită de vreme
și bolborosea înjurînd în sine mașinile
prea multe obositor de multe mașini
de nici nu mă vedea cînd mă apropiam.
din toți anii aceia atît îmi amintesc
bunica stînd în fața porții parcă pentru o filmare la un serial fără sfîrșit
bunicul umblînd cu treburi prin curte înjurînd găinile
și aruncînd după ele cu ce avea la mînă
apoi reproșîndu-i bunicii că are orbul găinii
că nu m-a văzut apropiindu-mă
și iluminare pe fețele lor.
cît stăteam cu ei își rupeau din rutină
nu cred că le făcea cu adevărat plăcere de vreme ce întorcîndu-și pentru o clipă privirea
bolboroseau cuvinte numai de către ei știute
regionalisme pe care le auzeam fără a le înțelege.
nu mai e ca atunci
din bancă a rămas o scîndură prinsă într-o parte de un fier ruginit
stînd pe ea imaginea ștearsă a bunicii înjură mașinile
de după gard chipul bunicului pentru o clipă
vreascuri aruncate după găini.
deschid poarta de fier
scîrțîitul acela ca un fior
privesc o clipă zăvorul îl trag
și plec fără a-mi întoarce privirea.
065.368
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
194
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Liviu-Ioan Muresan. “satul acesta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-ioan-muresan/poezie/13924696/satul-acesta

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@mihaela-roxana-bobocMBMihaela Roxana Boboc
Un poem emoționant, o rememorare a casei bătrânești, a gesturilor bunicilor, a zilelor care curgeau lin, dar tocmai acea rutină îi lipsește poetului acum. Se simte un dor nebun de vremurile de altădată.
0
@lory-cristeaLCLory Cristea
Evoci un timp demult uitat dar cu mare incarcatura emotionala in ceea ce priveste radacinile tale, ceea ce inseamna fundamentul fiecaruia dintre noi: amintirile legate de ceea ce suntem.

E frumos aici, ca in basmul lui Delavrancea pe cae tu ni-l spui conform cu vremurile noatre.

Cu placerea lecturii!
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
\"Satul acesta\" există încă, viu deși trecut, datorită bunicilor. Amintirile revin cu acea nostalgie pe care, cred, fiecare dintre noi o încercăm odată cu trecerea anilor și prăfuirea chipurilor celor ce ne-au fost călăuze, modele, sprijin…
“iluminare pe fețele lor.” – vorbește, în economie de cuvinte, despre acea mare dragoste pe care bunicii o revarsă asupra nepoților lor.
Văd, ca și când ar mai fi reale, imaginile ce se proiectează în trecutul destul îndepărtat, desprinse din următoarele versuri:
“din bancă a rămas o scîndură prinsă într-o parte de un fier ruginit
stînd pe ea imaginea ștearsă a bunicii înjură mașinile
de după gard chipul bunicului pentru o clipă
vreascuri aruncate după găini.”.

Acest poem m-a trimis înapoi, spre vremurile copilăriei petrecute alături de bunicii dragi mie și spre locurile natale de o rară frumusețe în toată simplitatea lor.

“privesc o clipă zăvorul îl trag
și plec fără a-mi întoarce privirea”! – nu-i așa că te desprinzi cu greu?

Ottilia Ardeleanu
0
@vasile-mihalacheVMVasile Mihalache
Poemul este un desen nostalgic pretios prin starea concentrata a sentimentului si prin precizia detaliului ramas pe retina memoriei;ex: fierul ruginit care mai tine o scindura din banca cea veche.
0
fiecare dintre noi exista un sat, o poarta care scartaie, o curte de multe ori goala, privirile ne vor ramane agatate de amintiri si de frumusetea unor ani trecuti in firescul vietii,
iti multumesc, dragul meu prieten, pentru emotia oferita

ps:scuze pentru lipsa diacriticelor
0
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan
Vă mulțumesc pentru cuvinte și înțelegere. Scuze de întîrzierea răspunsului. Vă mai aștept cu plăcere.
LIM.
0