viață cu viață, pagină cu pagină

Îmi place cum sună acel “cu” între viață și între pagini, ceea ce conferă titlului o sonoritate gravă. Apoi, remarc repetarea substantivului dimineață, adică localizarea în timp a acțiunii. Mutualismul despre care vorbești are un crescendo pînă acolo unde intervine constatarea: \"nu, eu nu sînt singură, m-am hrănit cu bărbatul acesta!\"
Poemul lasă imaginația să colinde.

Ottilia Ardeleanu

le vei răspunde cu vocea mea:
\"nu, eu nu sînt singură, m-am hrănit cu bărbatul acesta!\"

Frumos poem de dragoste și versurile de mai sus sunt cele mai reușite.

LIM,
ce vreau eu să remarc aici e paralela viață-pagină. îmi place titlul.

începutul are o rugozitate prea mare prin acel *întâmplă că*
eu aș elimina cuvântul de legătură *că*

și uite cât de frumos lunecă...

*se întîmplă în fiecare dimineață
să-mi mîngîi dosul pielii cu degetele mărunte
de jos spre creștet.*

mi-a plăcut

multă stimă,
teodor dume,

Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase. Teodor, o să mai mă gîndesc acolo. Poate chiar voi modifica. Mi se pare o idee bună. Vă aștept cu aceeași plăcere.
LIM.