La marginea epocii

Reconfortantă această imagine acum când vine toamna.
Deosebită sintagma \"S-au descălțat de cercurile vârstei\"

tincuța

Acum chiar că am intrat în peisajul de basm creat aici. Frumoase imagini, deosebite personalizări, versuri fine și armonioase.

acest poem al fericirii abandonării propriei condiții. Sau depășirii ei.

doar la \"bârfește\", parcă sună puțin disonant în raport cu restul.

Cu stimă,
Bot Eugen

Explozie de soare ,viață,atmosferă de basm a naturii în care prinții sunt caișii indrăgostiți de salcia sfioasă.

un poem delicat ca o broderie florala ,dar nu vad bine caisii printre salcii
padurea întreaga bârfeste-vers simpatic

...cu toată încărcătura metaforică un pic poate cam excesivă pentru un text scurt. Nu, nu-i rău deloc. Senzația de margine de epocă, anunțată în titlu, e construită economic, din doar câteva cuvinte, și este de efect în plan liric.
Vasile Bun poem!

Vezi tu Ioane, ai pus de petrecere, de ziua zambilelor- la inceputul primaverii cand copacii abia se gandesc sa inverzeasca. Pentru mine, caisii, salciile, stejarii fara verde sunt tristi. De aici nebunia valsului ametitor, in zgomote de crengi trosnind. Florile ne infioara cu gingasia lor, ele sunt primele care apar, dau startul padurii la barfa. Poate salciile au crengile pline de muguri verzi, poate... voi vedea la primavara viitoare,chiar daca suntem \"la marginea epocii\".

Vă mulțumesc pentru popasul de aici, pentru semnul lăsat și pentru frumoasele vorbe. Cu mare prietenie, LIM.