poem la monitor

un poem original,care surprinde ,intriga fiind situata între realism si suprarealism,ceea ce contribuie la expresivitatea lui
se simte apocalipsa între linii,o angoasa à la kafka,tema ecologica moderna,un sos adresat planetei,viitorului nesigur într-un univers di ce în ce mai periculos

Subliniez și eu tenta ecologică a poemului și abundenta adjectivului verde ca mod de exprimare. Nu știu dacă să interpretez acest poem ca un S.O.S sau ca un joc de cuvinte, de altfel foarte expresiv, dar ce m-a impresionat sunt niște versuri aparent banale care m-au trimis cu gândul direct la copilărie și la jocul...

pe patul verde jucăm nu te supăra frate
lăcustele monedă de schimb

copiii ascund lăcuste în buzunare
copiii se joacă de-a baba oarba

Următoarele două versuri mă pun în schimb pe gânduri

lăcustele se joacă de-a baba oarba
le invadează copiilor ochii

această invazie, această aparentă orbire să fie un semnal de alarmă asupra noii generații?

Apoi aceste versuri

anca strănută ochii în batista verde
apoi șterge brațele fotoliului
cu soluția ecologică

ce să fie, ce să fie?

O orbire generalizată? O nouă viziune?

Finalul mă face să cred asta

pe monitor
ochii mei mă privesc
verzi.

ești contaminat de această viziune poate una ecologistă, poate un drum al nevoii de schimbare, sau poate doar nevoia de a privi verde în față sau să mă joc cu interpretarea culorii verde ca fiind viziunea optimismului și vieții.

Deci ce să fie? O nouă viziune, a adevărului și vieții?

pentru trecere și comentarii. Vă aștept cu aceeași plăcere.
LIM.