Vara în care normalitatea visează

Typos: cu aceia puteam zugrăvii , atenție la i-uri:)

Îmi place poemul, are aerul de firesc, o normalitate la care visăm uneori, o normalitate pe care am vrea uneori s-o spargem în bucăți.

Rețin versurile

pentru prima dată
îmi tai unghiile
mutilez sculpturile
create cu migală
și ca pe un soclu la rădăcină
tai.

pentru că are legătură cu poemul anterior cu anca și lepădarea de sine și te aduce cumva cu picioarele pe pământ, în lumea reală în care

am vîndut opelul pe o sumă ridicolă
cît să-mi invit femeia la restaurant
să mîncăm împreună altceva
și să ne treacă obișnuința.

Apoi iar o întoarcere la visare, la ce ar fi putut fi/face:

puteam zugrăvi camera copiilor
mi-a zis
cu banii pe care-i mîncăm
sau puteam cumpăra o veioză

Apoi jonglezi iar cu realul

apoi toamna ce vine și curge în chiuvetă
și țevile înfundate
picioarele fredonează pe sub masă
melodiile anilor trecuți

apoi iar visare...

Așa e cu melancolia asta de toamnă, toamna se numără bobocii:) sau realizările sau speranțele/visele la care am renunțat/nu le-am împlinit.

Finalul confirmă dezamăgirea și înfundatul în rutină și rugină.

Mulțumesc pentru comentariul pertinent. Face cu adevărat referire la ultimele poezii postate. Chiar și la cele din preajma trotuarului. Pertinentă această trecere.
LIM.

NU ca nu-mi plac poeziile tale traznite, dar nu te regasesc aici, \"fiintele minuscule\" sunt pe alte \"meleaguri\". Poeziile tale de dragoste
sper sa-i placa in primul rand Ancutei.

mulțumesc de semn. Poate nu sînt eu, cel așteptat. Sînt eu, cel ce caută. Ființele minuscule sînt apreciate azi, chiar dacă se definesc alfel, sînt prietenele autorilor de succes. Ca o constatare, trebuie să te faci mic de tot :)
LIM.

un poem excelent care sub aparente biografice are o voce sociala cu rezonanta
general umana vibranta