În țara lui gri

Frumoasă poezia. O oglindă perfectă a României de azi, țara ipocriziei absolute și a cenușiului atotstăpânitor. Felicitări!

Petru

Ce de griuri în poemul tău, Ioan! Mult adevăr răzbate, ca un semnal de alarmă la adresa superficialității, ipocriziei și indiferenței care ne-a contaminat în zilele gri de azi.

numai versul \"Calul avea ceva înțelegere\" mi se pare in plus si aducator de minus. :) textul are ceva baladesc, iar explicatiei asteia, asa concesiva si cum e, nu-i vad rostul. (in asa-numita \"literatura populara\", calul este fiinta psihopompa, deci inzestrata cu o intelegere de multe ori superioara celei umane).
ma gandeam ca ar putea ramane, pur si simplu, \"calul privi si raspunse\".
e o doar o sugestie, LIM. sper sa nu te supere.

un text scris cu suflet de copil,plin de puritate
dar tonul baladesc,curgator si melodios nu este jucaus ci grav,gri,solemn cu accente tragice
pare o ruga subterana pentru un cer albastru

Petru, mulțumesc pentru felicitare. Așa este, oglinda acestor zile.
Mihaela, de asemenea mulțumesc. O privire obiectivă, ca de obicei.
LIM.

Faină. E țara noastră gândi greierul și continuă să cânte: gri, gri, gri...

mi-a placut. si usor de insinuat in mintea cititorului, prin versurile in \"gri\". da, romanica noastra!
ps: gata cu vizitele la tine, deja mi-am creat un reflex cand vad numele tau! :-)

A

Doamnelor, vă mulțumesc pentru trecere și bunăvoință. Ambele ați sesizat genul baladei aici, așa că nu pot decît să recunosc. Propunerea Adrianei mi se pare decentă, dar o să mai gîndesc. Mi se părea normală o explicație acolo, dacă începe calul pur și simplu să vorbească, va face infarct călărețul :) Mai aștept și alte sugestii, apoi voi modifica.
Vă aștept cu aceeași plăcere.
LIM.

Mi-a placut paradoxul sugerat de tine. Calul care nu poate fi cal decat in tara de lemn...

\"Fugi cal de lemn
Din țara de lemn
Cu limba de lemn

Spre oamenii albi
Spre oamenii negri
Fierbinți, înghețați,
Dar integri
Și calul muri.\"


Si cum ar trebui continuat ?

Si calul fugi
din tara de lemn
spre oamenii albi
spre oamenii negri
aparent foarte integri
pana-ntr-o zi cand aproape muri
dar se se trezi
si-ncepu a goni
inapoi in tara de lemn
sa fie din nou calul cal
al omului de lemn\"

Petru, mulțumesc, așa este, greierele românesc.
Andrei, mulțumesc de vizitele dese. Te mai aștept:)
Vă mulțumesc de trecere, cu prietenie, LIM.

O continuare interesantă, plăcută. Mulțumesc de vizită.
LIM.

In tara lui gri, omul si aici calul, nu se mai pot intelege. La indemnul de a merge inainte calul moare, prefera sa moara aici, decat sa plece spre oamenii albi, negri, dar integri. Imaginea omului gri ingenunchiat care poarta in suflet un juramant sfant ne da speranta, chiar daca limbajul juramantului sau e de lemn. Mie imi place poezia ta, si sper ca si-n tara lui gri gasim urme de integritate.

mulțumesc, frumoasă înțelegerea. Vă mai aștept cu aceeași plăcere.
LIM.