Leonard Ancuta

multumesc pentru semn, ma bucur ca ti-a placut.

ai ajuns, dpdv tehnic, sa scrii bine, chiar foarte bine. asa cuma mai remarcat cineva, tonul e foarte bun, scrierea cursiva, lipsita de noduri. dar poate asta e problema. e o apa limpede, seaca, rece, dar care nu potoleste setea, ca nu are gust. mai ai nevoie si de subiect, e necesar sa mai spui si ceva interesant pentru cititor. ce scrii tu aici e un fel de automasturbare a ego-ului, des intalnita la majoritatea autorilor. vorbesc despre ei, spun multe despre ei, ca si cum asta ar fi de interes pentru toata lumea, si din pacate nu e. poate e la moda sa faci asta, dar dpdv literar nu aduce nimic in plus cititorului. ce-mi pasa mie ca nu scrii pe terasa, ce-mi pasa mie ca bei espresso amar, astea sunt genul de banalitati pe care nici in jurnal nu prea merita trecute. caut in poezie ceva care sa ma emotioneze, ceva care sa ma faca sa tresar, ceva care sa-mi schimbe pulsul, ceva care sa-mi schimbe starea. si daca ma oripileaza, dar o face prompt, direct, visceral, tot mi se pare mai de efect decat simpla descriere a unor activitati comune. pe scurt, stii sa scrii, cauta si subiecte despre care merita sa scrii, si scrie-le in asa fel incat lucrurile astea sa fie de interes si pt cititor, nu numai pt tine.

multumesc de aprecieri. de multe ori limbajul dur, frust, in poezie, este privit cu neincredere sau dezapreciere de unii cititori, dar asta nu e insa in detrimentul unui text. libertatea de a te exprima fara opreliști, mai ales într-un text acid, aduce de cele mai multe ori un text în zona in care sentimentele autorului răzbat mult mai clar in acest fel, iar cititorul simte mult mai clar starea de spirit in care se afla autorul impreuna cu scrierea sa. as putea elimina destul de usor cuvintele murdare din text, insa cred ca s-ar pierde din agresivitatea textului, s-ar inmuia spiritul si revolta lui. nu-i usor sa folosesti expresii sau cuvinte triviale, cred ca doar cand stapanesti suficient de bine un text reusesti sa-i dai virilitatea necesara in acest fel. ma bucur ca pentru dvs am reusit sa raman poet. va mai astept.

si despre dragoste s-a mai scris și totuși poeții continua sa scrie despre ea, ca și cum ar mai fi ceva nou de spus. sa scrii, in general, e un act de curaj, pt ca trebuie sa spui altfel ce s-a mai spus, in asta sta, in 99% din cazuri, originalitatea. eu ma straduiesc s-o fac cat mai bine si ma bucur tare de aprecierile voastre. multumesc pt si an.

un poem plin de banalitati, nu inteleg ce virtuti ascunse are pentru a fi instelat. cred ca autorului i-ar fi prins mai bine ceva sfaturi despre cum sa curete acest text.

suntem împreună, când și când,
nici n-apucăm să ne gustăm
fiecare în partea lui de minciună
cu cât deviem mai mult de la standard,
cu atât mai multe incertitudini
poate că în alt spațiu și timp
am fi trecut unul pe lângă celălalt
și am fost mai fericiți


e zadarnic să ne mai construim cuiburi
de-o noapte sau două,
să ne inventăm paradoxuri și anomalii
temporale,

îți trimit în scrisori părți din mine,
încerc să te uluiesc,
tu taci, ai depresiile tale,

între noi previzibilul nu va exista niciodată,
suntem orbi și niciun sens
tot ce mă mai face să plâng,
e tot ce te sperie și te mai face să alergi

& ne mai vedem, rareori,
fără să ne cunoaștem,
fără să ne zâmbim,
fără să ne ținem de mână

mersi Răzvan pentru aprecieri, multumesc si redactiei pt reco.

punks not dead, spuneau in 1982 cei de la The Exploited, in ideea ca o idee nu moare atat de repede, mai ales daca e una de impact, care a influentat mase intregi de oameni. textul de fata, asa dezinhibat, lipsit in mare parte de poezie, dar poetic prin constructie, e inspirat de textele formatiilor punk din acea perioada, spre ex The Dischaged, Flogging Molly, GBH, Dead Kennedys, texte simple cu mesaj direct, texte cu poveste si morala sau pur si simplu texte de atmosfera, din care sentimentele reies singure. Si evident am dedicat acest text, chiar daca legatura nu-i vizibila direct, lui Iulian Trașă, ziarist și om de publicitate, fondatorul revistei Imagoo, care a trecut în lumea celor fara de pacate la doar 35 de ani, in urma unui atac cerebral, chinuit de gîndurile sale despre eliberarea sufletului și a minții din robia aceasta in care traim toti, victime ale sistemelor, ale istoriei falsificate, ale regimuriulor politici, ale minciunilor care ni se toarna atata vreme, inclusiv victime ale bisericii si religiei exploatate de biserica nu in favoarea omului ci a institutiei. Trașă era un rebel, daca vreti un punker, un anarhist, care incerca sa lupte cu toti acești falsificatori ai vremurilor de demult și de azi, cu acești indivizi care ne sclavagesc zi de zi, ca pe niste roboti, pentru ca ei s-o impartă aceasta regină a slabiciunilor pe care o numesc putere. Puterea este in fond a celor mai slabi, a celor care au puterea sa lupte, a celora care se sacrifica in numele ideii si libertatii. Acesta a fost Iulian Trașa, un om chinuit, dar prieten al literelor și cuvintelor, al ideilor mărețe și al neobedienței inimii și sufletului. Vă mulțumesc pentru aprecieri!

nu-i nevoie sa scrii ca nimeni, dar ma bucura gandul. ai sta planton sa nu apese altul înaintea ta, așa-i?

voua pentru cuvintele frumoase, si pentru aprecierile calduroase. sa speram ca voi reusi sa ma reinventez si sa reusesc sa-mi impun noi standarde astfel incat sa placa mereu ceea ce scriu.

textul acesta a fost scris folosindu-mă în egala masura de tehnica și de felul meu personal de a a-mi conștientiza anumite sentimente. sunt bucuros ca aproape toți cei care l-au citit au fost surprinși atît de forța cat și de gingașia lui. mulțumesc pentru semn.

finalul e strans legat de restul textului. de obicei nu scriu texte despre poezie, mi se par desuete, plus ca nu multa lume crede acelasi lucru ca tine cand vb despre ceva atat de sensibil cum e poezia. dar in acelasi timp cred ca-i un bun exemplu despre cum sa scrii poezie fara sa fii pasoptist, fara sa aluneci in desuet, fara sa fii patetic, fara sa scoti metafore chinuite ș.a. mersi de semn.

dar textul ăsta nu spune nimic. daca e sa-l deconstruiesc logic, singura comunicare este ”in mine tăcere” care e de o banalitate infioratoare. in rest imagini mai mult sau mai putin reusite, de umplutura. cu alte cuvinte, inca o recomandare reusita.

fericirea e o iluzie, nefericirea la fel. desi nu spune in clar, alegerea ne apartine. putem să ne definim singuri fericirea. restul, binele, raul, durerea, beatitudinea si alte astea nu-s decat minciunile minții noastre.

incerc mereu sa aduc ceva nou, proaspat in ce scriu, chiar daca de multe ori zona sau subiectul ales nu sunt neaparat poetice. cand imi iese si place ma declar multumit. mersi de trecere.

cel mai mare dusman al omului e sinele, el e cel care iti poate fura viata fara sa-ti dai seama, el e cel care te poate face sa traiesti paralel cu viata adevarata. mersi de semn.

Mircea, ma bucur ca te-ai lipit de textul meu si e ceva in el care sa-ti transmita. Te mai astept!

titlul e ratat. daca spatiul de care vorbesti are diametru, inseamna ca e o sferă, o sfera plasata intre realitate si adevar, pe care, fie ca-s sfere sau cubice, nu le poate atinge decat intr-un singur punct, dar la o adica va crea o distanta intre ele. adica adevarul si realitatea nu se ating, ceea ce e fals. si daca ar comunica printr-un spatiu cu care concureaza intr-un singur punct, mi se pare hilar plus ca necesita demonstratie. poezia de dedesubt, pe langa ca e complet deplasata fata de titlu, imi pare mai degraba o adunatura de expresii pretioase, cu iz de metafora, dar fara forta. ce naiba mă, parca puteai mai mult!

textul ăsta ar putea fi o dovada despre cum sa scrii fara sa spui nimic important. ”imi pica ciuda pe tocul ușii” !!! - oare cat de poetic si plin de sens poate fi acest vers? Mie imi pare gol ca un lemn putred. un singur fragment are poezie, ”lucrurile vorbesc ventriloc
le aud câteodată
mi se par firești
nu mă sperii decât de singurătate”, în rest parcă aduce cu o gospodină de 40 de ani care se ambitioneaza sa participe la concursul de miss, ca să-i atraga atentia iubitului.

multumesc pentru apreciere. si scuze ca raspund abia acum.

ma bucur ca v-au placut poemele, mă bucur ca a fost sesizat si limbajul, am mizat pe el ca o schimbare, ca un atribut nou al poeziei mele. titlul a fost ales asa, pe genunchi, daca o sa fie sa public acest ciclu ma voi gandi la altceva. va mai astept!