Leonard Ancuta

ca o ultima interventie aici. eu nu va jignesc, eu observ. e dreptul meu sa observ si sa am o parere. nu va convine, cum vi s-a mai spus, abdicati, nu parerea mea e problema ci felul in care o receptati. daca eu spun ca nu sunteti un editor bun, un poet bun, sunt doar eu, leonard ancuța, nume pe care am observat cum cu frustrare il purtati in multe dintre textele si comentariile dumneavoastra. eu nu v-am terfelit numele, asa ca daca vorbim de respect, am 1-0.
vorbiti repetat de jigniri, invinuiri. nu e o jignire sa spui despre cineva ce crezi. e parerea ta, recte, a spune ce cred despre tine e fix parerea mea. mi-o asum, indiferent ce conotatie ii dai. nu o fac pentru nimeni. e penttru mine, in ideea ca poate ceva se va schimba. iti placeau poemele mele, acum nu iti mai place omul, deci si poemele sut fleașca. greșit. dar asta n-ai înțeles, ca omul e altul decat poemele. nu, nu simt nevoia sa ma apreciezi. vreau doar sa te uiti in oglinda si sa fii corect. si nu cu mine, mi se rupe de mine, da am gaz si de la oameni care ma apreciaza, care stiu ce pot.fii corect cu tine, ai ceva inteligenta, nu pune animozitatile si frustrarile inainte. cat despre text, citind a treia oara, sincer, te faci de ras cu recomandarea lui.

parerea dumneavoastra nu are gaz pentru mine, e ignisifianta. vocea dumneavoastra e pierita si fara aplomb și, din punctul meu de vedere, vă faceti meseria dar prost. deloc, dar absolut deloc nu iau seama avertismentele dumneavoastra pentru ca sunt personale, nu sunt adresate unui membru al site-lui. v-ati manifestat ura, uzura și proasta crestere in panopticum. nu ma vedeti cu aceeasi ochi cum priviti alte persoane de pe site, ceea ce spune ca sunteti un prost editor, ca nu aveti echilibru si nici obiectivitate, va lasati maltratat de resentimente si oftica si din pacate aduceti deservicii institutiei pe care o reprezentati. numai in ultima vreme ati alungat 5-6 nume cu poetntial, doar ca nu va convine reactia lor la atitudine. e frumos asa? sunteti abuziv si nu va place sa vi se spuna asta, dar asta e adevarul. daca ne intrebam de ce exista acest site, apoi nu mai traim din amintiri. acum e acum. si acum acest site mai are cateva nume care reusesc sa faca din anonimat ceva care sa apara si altundeva decat in rating, care, btw, cu implicarea dumneavoastra, a scazut de cateva ori. nu cer nimic pentru mine, eu sunt un nume si in afara acestui site. dar dumneavoastra aveti OBLIGAȚIA de a promova acest site si poemele care merita, autorii care merita, nu razbunari ieftine. si fara ocolisuri, poezia vinil e nașpa, dar stii ce vreau sa spun.

asa ceva nu inghit. gherasim luca in mizeria de mai sus, ori am innebunit cu toții, ori avem de a face cu o defecțiune de interpretare. no offence, dar cred ca a sari calul e prea usor, aici se sare literatura.

iar tu, abuzezi de pozitie. am spus deja ca textul e slab, lasa comentariile la vedere sa se vada ce apreciezi, cum o faci si cat de eronat.

cum o asemenea elucubratie presupus literara poate trece de nivelul atelier la recomandate. am dubii serioase in ce priveste alegerea editorului fara argumente absolute si serioase. deja incepe sa semene a bataie de joc in perspectiva ca astfel de texte si altele sa stea langa texte eminamente serioase si superbe.

iris, sfincter, platane, vinil, intercalate cu piezoelectric și humulești. aș zice ca e joaca, dar cred ca te iei în serios. oare chiar așa?

ca ăsta e cel mai bun text al tau. am multe de carcotit, dar nu o fac. ai un text valabil.

ai reusit sa ajungi pe gustul meu.

nu e cel mai potrivit. sari din real in cosmic, din apropiat în universl. mergea mai bine tot ceva pamantesc, asa mie imi rupe putin ritmul si logica. poemul de stare si anotimp trebuie sa stea in pantaloni lu, altfel creează crevase.

un mare mulțumesc pentru cuvintele de apreciere!

ai citit bine poemul, încîntat, multumesc, chiar aștept cu drag sa revii!

textul are o direcție mistică, confesivă, în care metafora și imaginea sunt puse în slujba unei experiențe de credință. E construit ca o litanie: fiecare strofă se sprijină pe reluări și contraste (rană / lumină, iertare / bombă, iubire / potop), ceea ce îi dă o forță orală, aproape de predică sau de rugăciune.

Mi se pare interesant cum titlul „Primul și ultimul cuvânt al lumii” se închide perfect în final: iubirea ca început și sfârșit, foc și rescriere.

de asemenea observ ca la tine rana se încheie în lumină, în speranță, acolo unde se vindeca, spre deosebire de textele mele unde eu o las deschisă, în văzul tuturor.

ca mi-as dori sa imi scrie si mie cineva, la fel.

aici m-am ipostaziat cum am știut mai bine și sunt mulțumit. dar și mai fascinat sunt de cuvintele trezite in voi, pemtru care va multumesc din inimă!

am citit de doua ori, imi place, mai ales pe final. pe alocuri sari de la una la alta, poate e voit, poate sare acul ca la un vinil, dar are farmec. ce nu-mi place e supraponderea de material religios, aripi de înger, etc.

textul are o ascendență bună și o idee bună, dar scheletul e ingenuu și puțin naiv, copilăresc. se pupa cu idee dar nu duce la acel declic, trebuie ceva antitetic, ceva grav, un declanșator. ca sa nu mai spun ca îngerii sunt peste tot dar nu prea au ce cauta în poezie dacă nu fac ceva special, altceva care sa surprindă.

bine ai venit aici, poemul nu e rau dar speram ca vom avea de ce spune oau. te asteptam!

draga mea, poezia se scrie cu ajutorul limbii. nu cunoști limba, nu poezie. mai mult, poezia nu vine doar din suflet. acolo doar colcaie sentimente. poezia e eliberare, un limbaj studiat și invatat. ca o limba straina. invata cu ardoare. succes.

un text ambițios, plin de imagini suprarealiste, dar sincer: are momente unde exagerarea metaforică și densitatea de idei îl fac greu de digerat. Unele imagini sunt strălucite („roiuri de stele second-hand”, „constelațiile mi-au trimis o petiție digitală”), dar alte pasaje devin încărcate și obositoare, cu prea multe idei în același vers sau frază.

Rezultatul e un text care impresionează prin ambiție și absurditate, dar care pierde din impact din cauza suprasaturării și a lipsei de respirație. Ar putea fi mult mai puternic dacă ai tăia câteva metafore sau fraze, lăsând câteva imagini să respire și să șocheze.

Pe scurt: original și curajos, dar uneori prea încărcat pentru ca absurditatea și ironia lui să atingă potențialul maxim.

PS: ti-am lasat si la acest text o alternativa. daca esti incepatpr si ambitios, doar multumesti ca cineva isi pierde timpul pentru tine. nu isi doreste nimeni sa te faca slab, e doar la indemana ta. fie inveti, fie nu vrei, faci pe-a deșteptul și cred ca ești clonă.

ce voiam sa spun

cred ca în varianta actuala se citeste mai bine si finalul are mai multa forta.