Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

absalom, absalom

2 min lectură·
Mediu
uneori mă întind pe spate & mă conectez la ceața copacilor
care visează o seară liniștită peste oraș
așa aflu ce-și spun la fiecare adiere & mai știu
cum să trag de peste tine întunericul cum o pătură ce dezvelește
un corp mult prea frumos ca să fie visat vreodată de un muritor
tu te-ai născut din puful care rezultă din ciocnirea a două păpădii
cînd luna se ascunde pe fundul fîntînilor & face ghizdurile să strălucească
tu te-ai născut de parcă exploziile ar avea un concurs de frumusețe al lor
& lucrurile pier înnebunite de fericire
dintr-o dată începe să ningă cu fulgi mari scînteietori în toate culorile
tu culegi fericită doar acei fulgi de culoare neagră care formează
toate cuvintele
de la criză la disperare
& toți cei care te privesc respiră mixată în aer culoarea nimicului
ca și cum și-ar privi cu ochii lor sfîrșitul
un șofer în tuxedoo cu pălăria în mînă & orb
îți deschide ușa unei limuzini apoi gonește cu viteză pe marginea prăpastiei
doar așa te poți gîndi în liniște la ce înseamnă viața
cît cîntărește în unități absolute dragostea
de ce dumnezeu nu răspunde niciodată rugilor noastre & nu face nimic
nici măcar atunci cînd ne mințim pe noi înșine
că o să fie bine & că o să trecem peste asta
dar nu vom mai fi aceiași ca înainte
tu știi că fericirea să plătește cu sînge
în schimb vom avea puterea să ne bucurăm cînd o pisică reușește
să se salveze pe o bucată de lemn după naufragiu
iar ăsta este ultimul gînd înainte să dispară
absolut tot
084.713
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
268
Citire
2 min
Versuri
28
Actualizat

Cum sa citezi

Leonard Ancuta. “absalom, absalom.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14057302/absalom-absalom

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ana-urmaAUAna Urma
/de ce dumnezeu nu răspunde niciodată rugilor noastre & nu face nimic/

dincolo de greutăți, frământări, răutăți, când de ce-uri ne-nsoțesc la tot pasul din limpezimea gândului /uneori/ triumfă frumusețea, dureros, ca în acest poem. Parcă am citit din psalmii. Mulțumim pentru remarcare!
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
multumesc pentru semn, ma bucur ca ti-a placut.
0
@enea-gelaEGenea gela
In poezia ta , intr-adevar, lucrurile par innebunite de fericire, (castiga fara efort/schingiuire launtrica dreptul la neuitare)...O sarbatoare poezia asta...
0
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan
"tu te-ai născut din puful care rezultă din ciocnirea a două păpădii"-puțin inspirat.
"tu te-ai născut de parcă exploziile ar avea un concurs de frumusețe al lor"- limbaj forțat. Cum adică "te-ai născut de parcă"?

"unei limuzini"- mai bine limuzinei etc. Știi tu. Merită o mică revenire pe text. Ideea e bună și merită periat pentru a-l pune la volum.
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
eu o vad prin al meu, si chiar daca undeva totul e perfectibil, o sa hotarasc eu ce si cum, atunci cand e cazul. multumesc pentru aprecieri, sfaturi, observatii, ele sunt oricand binevenite, chiar daca uneori sunt neinspirate.
0
TNtea nicolescu
Deosebit, dar by surprinzator aici, Leo...ti-am citit fatete multiple.Imi place nota asta "soft" emotionakla dar solid gandita.
Tea
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
salutez trecerea ta pe sub acest text, da, are ceva din soft porn textul acesta, necesar zic eu. te mai astept!
0
@ana-urmaAUAna Urma
Am revenit aici, am crezut că o să observați, de altfel o nimica toată sunt atât de cursive versurile că aproape nu vezi cuvintele;

"tu știi că fericirea să plătește cu sînge", să/se
0