Poezie
cafea neagră
1 min lectură·
Mediu
într-o zi o să te trezești bătrînă ca mă-ta
între pisici adunate de pe stradă și cărți
o să te cobori cu greutate dimineața din pat singură
în bucătărie o să pui de cafea.
cu mîinile tremurînde o să apuci cana
și-o să sorbi negreala caldă
cu gîndul că mai e ceva care are gust
căldură și culoare în viața ta.
dai zăpada la o parte de pe pervaz
privești copacii goi schelete ce odată
duceau în spate fericirea
privești globul rece al soarelui vezi în trecut
cînd asfaltul îți sufla aer fierbinte sub fustă.
acum nici putere să transpiri nu mai ai
tot ce-ai lăsat în urmă e departe nici nu mai știi
dacă a fost vis ori realitate.
orice țigară aproape te omoară dar fumezi
cu gîndul la momentul în care te-am sărutat
și te-am vrut pentru mine.
realizezi ce ușor ți-ar fi fost să pui puțină iubire
în viața ta ce ușor ar fi fost să spui da.
acum pînă și cana de cafea e copleșitor de grea
și-ți provoacă fracturi spontane.
054.726
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 175
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “cafea neagră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14053580/cafea-neagraComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AAerată: am uitat să pun o virgulă după "veche".
0
LAmultumesc pentru apreciere. si scuze ca raspund abia acum.
0
BMCa si cum iubirea ne-ar izbavi de batranete, Leonard. Ma bucur sa regasesc in versurile tale un idealism asa tandru, dar voalat de o impresie de realism. Dar, coborand acilea pe Terra, nimeni si nimic nu ne scapa de singuratatea batranetii, ba daca stai langa cine nu trebuie, o face si mai apasatoare.
Stiu ca ma repet, dar salut aerul asta nou din poeziile tale.
Stiu ca ma repet, dar salut aerul asta nou din poeziile tale.
0
LAincerc mereu sa aduc ceva nou, proaspat in ce scriu, chiar daca de multe ori zona sau subiectul ales nu sunt neaparat poetice. cand imi iese si place ma declar multumit. mersi de trecere.
0
...Atmosfera de dramă urbană, veche este foarte bună, aproape tangibilă; expresivitatea (setată la un nivel mediu) nici că se putea mai potrivită pentru genul discursului; tristețea, mizeria și resemnarea, surprinse din afară, au acuratețe; versurile (firești, nimic forțat) respiră autenticitate.
...Plec de aici cu un gust amar, ca după vizionarea unui scurtmetraj alb-negru, cu bătrânețe, părăsiri, alegeri greșite, singurătate; un scurtmetraj văzut de după perdea, printre copaci goi, păsări înghețate și câmp alb, cu căi ferate la capăt.
"dai zăpada la o parte de pe pervaz
privești copacii goi schelete ce odată
duceau în spate fericirea
privești globul rece al soarelui vezi în trecut
cînd asfaltul îți sufla aer fierbinte sub fustă." - unitatea mea preferată.
La mai mare!