Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

nu-l mai suport pe omul cu husky

1 min lectură·
Mediu
îmi pică ciuda pe tocul ușii
ea își pică anii sau carii dumnezeu știe
cum lucrurile vorbesc ventriloc
le aud câteodată
mi se par firești
nu mă sperii decât de singurătate nici atunci
când e vreun meci
important vecinul de perete urlă odată cu
huskyul lui cu ochii aceia pe care
niciodată nu i-am văzut la vreun bărbat
îmi pică ciuda pe tocul ușii
care ține ascuns secretul intrărilor
în interiorul lucrurilor pe care doar tu le-ai atins
nu vreau să contabilizez rostul avut împreună
cuvintele rămase așa cum le-ai lăsat
siberian
cu privirea aceea extravertită
îmi pică ciuda pe seismul care ne-a cuprins
să fi vrut să ieși din starea asta incertă
m-am așezat în tocul ușii
023.187
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
118
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

Ottilia Ardeleanu. “nu-l mai suport pe omul cu husky.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14054208/nu-l-mai-suport-pe-omul-cu-husky

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
textul ăsta ar putea fi o dovada despre cum sa scrii fara sa spui nimic important. ”imi pica ciuda pe tocul ușii” !!! - oare cat de poetic si plin de sens poate fi acest vers? Mie imi pare gol ca un lemn putred. un singur fragment are poezie, ”lucrurile vorbesc ventriloc
le aud câteodată
mi se par firești
nu mă sperii decât de singurătate”, în rest parcă aduce cu o gospodină de 40 de ani care se ambitioneaza sa participe la concursul de miss, ca să-i atraga atentia iubitului.
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
un text are mereu ceva. de dovedit. Leonard!



ai dreptate
nu mai sunt vremuri pentru gospodine
gospodinele nu sunt în trend/ miss-urile cui servesc
dar nu despre ele este vorba
chiar dacă pe tine într-acolo te-a dus ficțiunea
trăim vremuri negospodărești printre idei de-a-ndoaselea
acum nu zic că ar fi rău comul tău
nici măcar despre textul meu nu aș putea spune
că este poezie
atunci când se întâmplă o armonie un același drum
preț de câteva clipe
un zâmbet adus din colțuri
un cuvânt stretch pe inimă
strălucirea
minții deasupra tristeții în preaplin

în trend e numai poezia
urmele ei le-a(i)/m luat

atâta vreme cât nu ne considerăm așa
de importanți știind pe alții
cu mult mai buni decât noi
întotdeauna și oriunde
emoțiile sunt cele mai credibile
tratate de cultură
și
pace


că ai trecut și ai spus, dovedește ceva. mulțumesc.
0