răgușit de dragoste și beție

Un adevarat scenariu cu accente usor dramatice parca as fi in fata unui film american. Pe la jumatatea poemului ma gandeam ca personajul o fi avand o alta orientare... Dar surpriza vine ca de obicei la final. Asumarea brusca a personajului intoarce pe dos tot eșafodajul construit cu migala al cititorului si il introduce brusc intr-o alta dimensiune, dimesiunea umana in nuditatea unui moment cu accente filozofice. Este remarcabil acel cantec care insoteste poemul pana la final are o nota de autenticitate si ii confera un aer de naturalete. Dincolo de orice comentariu de stil de punere in scena poemul te prinde si iti lasa o impresie puternica! Mi-a placut, nu detin stele dar considera ca am pus una pe frontispiciul acestui poem.

punks not dead, spuneau in 1982 cei de la The Exploited, in ideea ca o idee nu moare atat de repede, mai ales daca e una de impact, care a influentat mase intregi de oameni. textul de fata, asa dezinhibat, lipsit in mare parte de poezie, dar poetic prin constructie, e inspirat de textele formatiilor punk din acea perioada, spre ex The Dischaged, Flogging Molly, GBH, Dead Kennedys, texte simple cu mesaj direct, texte cu poveste si morala sau pur si simplu texte de atmosfera, din care sentimentele reies singure. Si evident am dedicat acest text, chiar daca legatura nu-i vizibila direct, lui Iulian Trașă, ziarist și om de publicitate, fondatorul revistei Imagoo, care a trecut în lumea celor fara de pacate la doar 35 de ani, in urma unui atac cerebral, chinuit de gîndurile sale despre eliberarea sufletului și a minții din robia aceasta in care traim toti, victime ale sistemelor, ale istoriei falsificate, ale regimuriulor politici, ale minciunilor care ni se toarna atata vreme, inclusiv victime ale bisericii si religiei exploatate de biserica nu in favoarea omului ci a institutiei. Trașă era un rebel, daca vreti un punker, un anarhist, care incerca sa lupte cu toti acești falsificatori ai vremurilor de demult și de azi, cu acești indivizi care ne sclavagesc zi de zi, ca pe niste roboti, pentru ca ei s-o impartă aceasta regină a slabiciunilor pe care o numesc putere. Puterea este in fond a celor mai slabi, a celor care au puterea sa lupte, a celora care se sacrifica in numele ideii si libertatii. Acesta a fost Iulian Trașa, un om chinuit, dar prieten al literelor și cuvintelor, al ideilor mărețe și al neobedienței inimii și sufletului. Vă mulțumesc pentru aprecieri!