Leonard Ancuta

pe care toata lumea ar trebui sa o citeasca. eu nu multumesc, pentru ca o stiam, dar altii nu o stiu. sper sa multumeasca ei. dar pot spune bravo!

și eu găsesc cate ceva bun pe aici, dar duci lipsa de condensare, de autocenzura. nu iti mai dau variante, dar m-aș bucura sa gasesti singura foarfeca.

sunt sigur că primul lucru care i-a trecut prin cap a fost că unii coboară și alții urcă. camus a făcut din urcare fericirea neprevăzută. tu ai urcat doar un deal, nu toate dealurile și cumva ma simt dator sa iti atrag atentia că cei care coboară și o iau de la capat o fac nici din mîndrie, nici din ambitie. o fac pentru că viața nu oferă mai mult de un deal. dar există și excepții, oferite de diferența de perspectivă și ruperea de realitate, cînd sui pe dealul altuia, sau, ca să nu fiu rautacios, pe ăla care nu e al tău.

beau o cafea cu tine oricînd, ma bucur ca ai citit si pe diagonala și printre randuri, dar mai ales printre cuvinte. e grav, si banuiesc ca stii la fel de bine ca mine, ca poezia nu mai e ce-a fost. ca pornești mașinile de spalat, aia de vase, aia de rufe si cat suferi pe factura de curent, mai curentezi un vers.

Textul are un aer postmodern, cu un mix de absurd, ironie și o ușoară senzație de alienare. Se joacă cu limbajul cotidian, presărat cu referințe culturale și o subtilă dezintegrare a logicii, ceea ce îl face să pară un monolog interior fragmentat.

Ce funcționează bine:
✅ Tonalitatea – Este bine echilibrată între ironie, melancolie și absurd. Fraza „E scam ăsta, Bogdan, nu le trimite bani!” e o intervenție neașteptată și aproape comică, într-un context altfel destul de sumbru.

✅ Imaginile neașteptate – „Dacă toate muștele ar face miere s-ar lăsa cu diabet” este o metaforă interesantă, care combină umorul și un soi de critică socială subtilă.

✅ Fracturarea logicii – Are un efect de vis fragmentat, în care detaliile concrete (câmpul de lavandă, blugii rupți) se îmbină cu reflecții aproape halucinante („this bird has flown”).

Ce ar putea fi îmbunătățit:
❌ Finalul ar putea avea mai mult impact – Ultimul vers e poetic, dar poate fi rescris mai concentrat pentru un efect mai puternic. „Ceva care totuși să nu fermenteze” e interesant, dar pare că se pierde în ambiguitate.

❌ Conexiunile dintre idei – Translațiile între diversele segmente sunt puțin bruște. Poate ai putea crea o tranziție mai lină între Petre, Anton și ideea de moștenire.

❌ „Kaput moștenire” și „this bird has flown” – Ambele sunt puternice individual, dar puse una după alta, parcă se anulează reciproc. Poate ar merita să alegi doar una dintre ele.

Per total, e un text inteligent și provocator, cu o doză bună de absurd și ironie. Cu câteva ajustări fine, ar putea avea un impact și mai puternic.

Îmi place mult atmosfera acestui text—are o eleganță aproape aristocratică, combinată cu un lirism discret și imagistică bine dozată. Se simte o atenție deosebită la detalii și o îmbinare reușită între elemente rafinate (Sobranie demi-slim, vază din sticlă cloazonată din 1874) și altele mai cotidiene, dar încărcate de un lirism neașteptat (biletul de Fortuna, ploaia peste București).

Puncte tari:

Imagini puternice și neașteptate – comparația dintre încheieturi și țigările Sobranie e originală și rafinată, la fel și introducerea vazei de Reibert, care adaugă un strat de mister și complexitate.

Muzicalitatea frazelor – textul curge foarte bine, iar alternanța dintre enunțurile mai scurte și cele mai ample creează un ritm plăcut.

Subtilitate și sugestie – nu explică prea mult, dar lasă loc de interpretare, ceea ce îl face mai profund și mai interesant.

Sugestii de îmbunătățire:

Aș recomanda o ușoară clarificare a finalului. Partea despre plantele care „continuă să moară” și schimbările de paradigmă pare să introducă un concept destul de abstract, care riscă să piardă din intensitatea emoțională a restului textului. Poate ar merita o legătură mai clară cu partea anterioară.

Dacă vrei să păstrezi un ton foarte evocator, ai putea să te joci puțin mai mult cu aliterațiile sau cu repetițiile subtile pentru a accentua anumite idei.

pe acest site si am vazut multe. niciodata insa nu am vazut o parere- asa cum era cea de mai sus - adica un comentariu care contine doar versiunea mea cu taieturile vazute de mine despre un poem, la offtopic. ceea ce e ingrijorator si spune destule depre în ce fel și direcție se îndreapta agonia.

de fapt nu te ridici la suprafata. poemul nu are nimic special, deosebit, în afara de greutatea altcuiva, nicidecum cuprinsa aici. meritul autorului e minor, ca al unui cititor de dictionare. mai e si multa aroganta ieftina, de genul eu stiu si voi sunteti prosti. pacat. parerea mea ca autorul are neaparat nevoie de un curs de rușine. pînă nu se crede prea important ca un personaj din las fierbinți.

multumesc pentru faptul ca recunosti deschis ca apreciezi cum scriu. recunosc ca uneori gasesc și la tine momente faine, dar cumva inecate in mult text geaba. mai lasi cateodata si impresia ca pe langa faptul ca te ia valul la scris, te ridică orgoliul mai sus decat e necesar. iti spun asta ca un semn ca poate exista comunicare si ca se poate discuta cu mine la o adica.

nimic nou sub soare, nimic spectaculos. mă bucur că ai lăsat semn.

cu acest comentariu, dar mu puteam sa nu remarc faptul ca sunt prezent în poem.

poemul, hmm, mai are rataciri, de ex timpul se hranește din sieși - de ce nu din sine? dar, ce sa zic, dacă apuci un drum, învață să mergi pe el.

strofa de final mi-a taiat setea pentru o clipa de mi s-a stins țigara

n-oi fi eu cel mai bun poet din țară, dar am grijă de ceea ce spun în poeme. te salut și eu, cu toata simpatia!

iti respect părerea, dar nu sunt de acord cu ea. în poezie nu e niciodată prea mult sau prea putin, e alegerea si viziunea autorului. in versiunea muzicala am pus alt titlu, iov, cu dragoste, pentru a ridica la fileu titlul de aici, care sunt vorbele lui iov, parte pe care ai cam ratat-o. pe de alta parte mai e o cheie, sunt două iubiri aici, puse în oglinda. poate că e mult pentru un cititor, dar nu pentru toti asa ca iti dau dreptate la faza cu cititorul ideal, bine antrenat. poate că mai trebuie sa adaug ca textul e legat de alte texte, de ex de litaniile satanice. dar asta poate e mai putin important. mersi oricum pentru citire si parere.

a durat putin, dar multumesc acum.

Azi nu am chef sa fiu
protocolară
să ascult știri
să fac bine lichenilor
să donez iubire unui ONG

azi nu voi fi conformă
nici scanată
umblu în picioarele goale prin
poala soarelui, de mărțișor,

azi îngrop liniștea
într-o bucată de pământ cu tot cu zambile
simplu siaj pe marginea mesei

care îmi decupează durerea
sunt miere de mană
untdelemn
rug
eu sunt femeia care te primește

azi te voi învață să iubești

coapsele albe ale poeziei
printre flori

acest text nu m-a atins, si nu pentru că n-ar avea emoție, ci pentru că suferă dpdv tehnic

recitește aici

când toți copiii aveau jocul lor și
nu mă regăseam, apoi
mi-ai deschis apetitul

se simte o deraiere - ar fi mers mai cursiv dacă ai înlocui ”apoi” cu dar, însă, poate chiar simplu cu tu


doamna Marieta
această figură cumva indie,


doamna marieta și indie - nu suna deloc autentic

aceste ciudate cafenii - nu ai făcut nici o referire anterioara, eu ca cititor ma intreb ce sunt

în fine, nu am venit cu buldozerul, dar am impresia ca treci printr-o perioada in care vrei schimbare si cumva fortezi

și chiar fără moderație, următorul rînd e din partea mea. noroc!

cu plăcere

felicitari