dumnezeu mă omoară dar eu tot îl iubesc

Text foarte bun, Leo!

Dar tot cred că scrii prea multe în acelaşi text. Se pierd multe lucruri bune pentru că sunt... prea multe. De exp, aici: "pentru că nu am gaze să pornesc aragazul, e frig/ e frig ca în vorbele tale, tată" - care e foarte fain, modern, frust, necăutat dpdv liric. Ei, acest vers se uită când citeşţi: "nu-ți mai aprind lumînări, aș vrea să mă găsești pe întuneric". Şi ăst vers se uită când citeşti:
"ce e mai bine să faci, să iubești necugetat
sau să lași viața să degere".

Mai ales când discursul nu leagă totul foarte bine, adică fix acolo unde tu nu ai fost niciodată cel mai bun. Să fim serioşi! La tine, e vorba de secvenţe. Şi speranţa cititorului ideal, care să le lege.

Te autosabotezi când vrei să fii perfect într-un singur text.

Te salut cu mână la chipiu!

iti respect părerea, dar nu sunt de acord cu ea. în poezie nu e niciodată prea mult sau prea putin, e alegerea si viziunea autorului. in versiunea muzicala am pus alt titlu, iov, cu dragoste, pentru a ridica la fileu titlul de aici, care sunt vorbele lui iov, parte pe care ai cam ratat-o. pe de alta parte mai e o cheie, sunt două iubiri aici, puse în oglinda. poate că e mult pentru un cititor, dar nu pentru toti asa ca iti dau dreptate la faza cu cititorul ideal, bine antrenat. poate că mai trebuie sa adaug ca textul e legat de alte texte, de ex de litaniile satanice. dar asta poate e mai putin important. mersi oricum pentru citire si parere.

Leo, într-adevăr, mi-au scăpat reperele pe care mi le-ai expus. O să recitesc având în vedere noul context.
Însă, ştii şi tu, că ai experienţă mia de ani în online: e o copilărie să te aştepţi ca asemenea legături să se facă. Unii poeţi, ca mine, sunt foarte comozi. Darămite unii cititori... Click, lectură, pa. Cam aşa se face. Prinde sau nu prinde. Din păcate/ fericire, asta e.

Ne mai citim. Şi te mai salut o dată!

n-oi fi eu cel mai bun poet din țară, dar am grijă de ceea ce spun în poeme. te salut și eu, cu toata simpatia!