Motiv oniric

Ecoul vine mereu mai devreme decat maine, frumoasa poezie, Thais.
DD

\"au pete mari de noapte
mușcă de-mi crapă zâmbetele
mi-e somn de mine tu știi\"

Frumoase versuri iar pe alocuri tristetea ma inconjoara citind poezia ta.

Thaiis
Ecoul meu este acum! Superb!

\"Portrivești un final gândindu-mi dimineți de lapislazulii
dar uiți să mă trezești\" (vezi, primul cuvant, acum am observat si eu, asa prinsa de sens...)
splendida culoare si piatra, Thais, poemul acesta de dimineata nerasarita... puternica imagine vizuala, strofa a treia, am tinut sa iti spun si asta.

am senzatia ca lipseste ceva, ca si cum majoritatea constructiilor ar incepe o idee si ar lasa-o undeva in suspensie...probabil acesta ar fi motivul onirismului, ideea poemului, in rest ideile parca nu se leaga, nu gasesc trunchiul comun...
am sa mai citesc ca sa ma edific...

O poezie cu somnul toamnei în gene. De fapt dai un nume cu marcă specifică nu numai toamnei, ci și tuturor imaginilor decantate în discursul tău poetic.

Daniel,
dincolo de cele scrise stiu ca ai fost putin plecat. te cauta ecourile. si te gasesc.

Lucian,
tristetile rasar ca ciupercile dupa ploaie. uita-te putin pe geam...

Vali,
cum vrei tu, ramai, daca iti este bine. Ma duc sa pun de un ceai.

Bianca,
dupa cum ai observat imi place la nebunie aceasta culoare. as aminti de ea in fiecare text al meu, dar ce e prea mult...(pentru mine nu-i prea mult)

Claudiu,
diminetile tale se scalda-n nuante de mov. ale mele in albastru(de cand ma stiu)

Cristina,
nu esti departe de adevar, pentru ca scheletul pe care se \"sprijina\" textul este efemer si destructurat, aidoma unui vis

Mae,
sa stii ca mult ma ajuta toamna asta, care vine in vis, si nu doar, sub felurite intrupari.

Adrian,
uneori ma simt ca o toamna dorita, nedorita, ratacind printr-un labirint, ca frunzele printre pasii trecatorilor.

Revelator...

\"Aproape de himere îmi spui rotunjit
căutările trebuie luate ca medicamentele
de trei ori pe zi
Mă numești
așa cum ai da toamnei nume
apoi pleci

Am să-ți scriu cu ecou
mâine\"

Thaiis,

sub muntele de piatră
cercuri de apă adapă coaja pietrelor
ecourile sunt păsări albe
rătăcite undeva sus
în lumină...

textul mai avea un vers de final pe care am sa-l folosesc poate in alta poezie:
\" si voi inventa amprente de aer pe buzele tale\"

frumoasa poezie,care te face sa visezi pentru o clipa

visele sunt facute pentru anumite clipe, si clipele se-ntorc mereu in vise. multumesc

te citesc pentru prima data si de aceea nu vreau sa ma intelegi gresit. nu te critic. dar parca e neterminata. mesajul parca se pierde undeva. sunt un mare fan al poeziilor cu mesaj clar. da, recunosc, defect profesional. dar ce m-a impresionat grozav e starea care ti-o sugereaza. o infinita candoare. exact asta e cuvantul potrivit. o infinita candoare.

nu, nu te inteleg gresit, la fel as fi procedat si eu in fata unui text care m-ar fi lasat un pic nedumerita. finalul poeziei intareste ideea necesitatii unei continuitati tocmai prin \"am sa-ti scriu cu ecou maine\". daca asa neterminata cum este iti sugereaza o anumita stare, mi-e bine.

Thais: si culoarea mea...
PS iti sugeram sa te uiti la \"portrivesti\" ;-)

a apasat pisica pe enter, inainte de a corecta typo! ;-)

Am impresia ca in tine este o revolta, dar nu-mi dau seama daca vorbesti cu Dumnezeu sau nu. Vorbesti oare cu cineva care ti-a imprimat un sens la un moment dat \"și iar mă adormi făcându-mi răni în păduri
cu mov și brândușe de toamnă ai să mă limpezești mâine\" si \" Potrivești un final gândindu-mi dimineți de lapislazuli
dar uiți să mă trezești


Aproape de himere îmi spui rotunjit
căutările trebuie luate ca medicamentele
de trei ori pe zi
Mă numești
așa cum ai da toamnei nume
apoi pleci \"?

nu, nu vorbeam cu D-zeu. nici cu altcineva.
motivul meu oniric se intampla doar la nivel ipotetic.
iti multumesc si ma bucura prezenta ta pe-aici.