7

\"de câțiva ani locuiesc la etajul 7
să aud mai bine cum se bârfește în cer
mă uit în sus dumnezeu își curăță balconul \"
nostalgia, cărtărescu.
cum ar trebui să fii?
întreagă.
Îmi plăcu, inutil să adaug.
Mishu

Ce imagini vizuale minunate... Curg atât de natural ... nici nu e nevoie de adjective \"șoc\" de resuscitare a interesului. Subiectivizarea nu duce la opacizarea mesajului.

\'când mi-e sete beau ceai de zahăr ars
când nu
te iubesc pe tine\' asta e f mișto, un 10 pt bucățica asta

și oricum ceaiul de zahăr ars e chiar bun:)

Silviu,
se bârfeste, se bârfește, mai ceva ca pe pământ. dar, să nu mai spui nimănui.

Mishu,
ma bucur dacă a plăcut. am umblat la final. și tot nu sunt mulțumită. mai vedem (cum murim)

Ramona,
pâna la urmă, naturalul acesta ne definește.

Dana,
și mie îmi place ceaiul de zahăr ars desi n-am băut de mult. se vede, nu?


mulțumiri :)

poem frumos, mai ales de la \"pe pămînt\", de unde ai schimbat registrul, ai devenit mai metaforică.

bucuroasa de vizita.
desigur, de la pamant in jos. acolo sunt eu.

eu stau la sase si deasupra mea aude mereu muzica de baluri se danseaza valsuri rusesti se bea ceai de zahar ars aroma lui coboara la mine eu nu citesc presa niciodata pate cei de la opt isi invelesc zilele in ziare se aude dusul destul de des
dar nu ma deranjaza imi plac femeile proaspete la sapte e intotdeauna lumina la sapte nu se moare niciodata chiar daca ai cele mai frumoase haine in garderoba
splendit poemul tau lavinia felicitari
astept sa apara o stea cel putin din cele indepartate
ps.ai dreptate tinerii din ziua de azi...vai de steaua lor :)

liftul nu functioneaza. ai urcat tu cu aceste alese cuvinte pana la 7? :)