Apolodor împărat

...orice fumator stie asta; ca d-aia (noi) fumatorii nu imbatranim niciodata (ca murim prea repede shi \"fumam\" iubirile, mai ceva ca fumul dintre doua saruturi).
o iamgine reushita, moderna, adaptabila situatzilor din care ne (re)gasim in fiecare zi, in fiecare clipa de (ne)fumat.
fain

cu stima, blueboy

În ciuda unui final în care se vede că nicotina și-a făcut efectul calmant, textul e plin de vâna unui fum de țigară Slim rău de tot!!! E o reluare a axiomei că \"promisiunile sunt făcute pentru a fi încălcate\", mai ales când \"
m-am lăsat de fumat însă de cîte ori te iubesc
se umple scrumiera iar tutungeria din stradă
are de mulți ani program redus\"...

Frumos!!!

Cu drag,
Constantin

Te vad stand la masa, cu ultima scrumiera plina, cu ultimul gust de tigara in gura! Fiecare vers il vad! O poezie cu trup!
Aplauze,
Catalina Cadinoiu

blueboy,
bine te-am regasit. la o tigara. stii cum e cu ultima tigara...:)

Adrian,
multumesc pentru aprecieri. conteaza mult atunci te lasi de fumat. :)

Constantin,
ma bucura revenirea.
bine ca am apucat sa aerisesc incaperea inainte de venirea ta. asa, sa fie aerul proaspat :)

Catalina,
uneori si eu ma uit dupa mine. dar, e prea mult fum...:)

foarte misto. e ca o declaratie adolescentina, aproape ca zboara prin fata ochilor cand o citesti.

greu ca fumul gros de pipa, cuvantul tau.
:)

ce ma intriga si ce e paradoxal e ca mai mereu trebuie sa alegi intre doua... vicii: in cazul acesta: ori el ori fumul, ceva scrum si niste plamani obositi ;) dar cum se face ca in loc sa se desparta, cele doua se intrepatrund si se incurajeaza reciproc

paradoxul este oricum in noi.:)

cita daruire, ce rinduri pentru un rau ....l-ai descris ca pe celalalt, care nu se stie daca nu e sora de ambii parinti cu fumatul, iubirea
si tare bine ti-a reusit....

tocmai aici ai poposit?:)
mulțumesc pentru trecre si oprire