Ieri,
După o lungă discuție cu sufletul meu,
După ce am constatat la un pahar de vin,
Că el e sursa tuturor răutăților,
L-am tras deoparte și i-am zis împungându-l cu degetul:
SUGI PULA!
L-am
Îmi urăsc prietena cînd nu sunt lîngă ea. Pentru că de fiecare dată cînd sunt la o bere cu prietenii și ea e fie acasă, fie cu prietenele în oraș, chiar și dacă se distrează, eu mă simt dator și
Timp de nouă luni,
Suntem cei mai fericiți din lume.
Ne odihnim în permanență, nu mișcăm niciun mușchi dacă nu vrem.
Nici nu trebuie să deschidem gura să mâncăm.
Apoi, ieșim la lumină, ne
Pentru că ai o gură atât de mare,
Ce-atâția pumni în meclă m-a costat,
Ar trebui ca data viitoare
Să-ți dau tricoul meu cu sânge la spălat.
Pentru c-aud în târg tot felul de rahaturi
Și nici
Cravata mea,
Ștreang întors cu romburi pe ea,
Lesă în asorteu cu batista, cureaua și pantofii.
Cravata mea,
Săgeată ce mă duce să mă-nghită pământul,
Fir cu plumb ce-mi aduce aminte
Că locul
Alfred Vasile a suferit un accident prin obzeșdoi.
A fost lovit în cap de o karmă în cădere liberă
Și a zăcut vreo patru zile în lipitori și în noroi.
Alfred n-a mai ajuns departe în viață, cum
Tot ce îmi dai tu mie, iubito,
Se ține-n-trun cufăr special.
Þi-am pus și sărutul,
Þi-am pus și mirosul,
Și zâmbetul tău de cristal.
Tot ce îmi dai tu mie, iubito,
E dat din lumină și-mi
Să fi fost pe la vârsta la care își are de obicei rădăcinile complexul lui oedip sau să zicem maxim nouă-zece ani. Oricum, nu descoperisem încă masturbarea, dar nici nu mai udam patul. Eram
Mai este dragoste? Mai sunt tramvaie?
Sau suntem toți doar nouri dogorâți cu paie?
Sau suntem urme în obrajii mari?
Și ne mutăm de colo-colo,
Ba mai la sud de Jepii Mici,
Ba mai la nord de
1 Februarie 2012
Am născut! Să-mi trăiască! Are vreun kilogram de celuloză, 513 pagini fix, cu tot cu drafturi alternative și, din fericire, e hermafrodit. Am fost cu ea în travaliu timp
Cine îți spală păcatele în ape cu pietre
Și-ți dă să mănânci doar cărbuni?
Cine te-nvață de bine
Și cine îți spune
Pe cine și când să răzbuni?
Cine îți spală și vina în ape cu pietre,
E
Acum sunt la pământ
M-au concediat din poziția prea înaltă de drepte
Biserici de discernământ
Și cruci din trotinete.
Dimorfismul sexual la guvizi e ceva prea important în ziua de azi
Încât
M-am născut claxon
să m-audă toată lumea
și să-și bage picioarele în mine
când la trei dimineața
îi trezesc din somn..
Cel puțin mă fac auzit.
M-am născut girofar
să mă vadă borfașii de
Pana mea e ca Dumnezeu.
Complet imaterială
Dar extrem de existentă.
Deși nu poți să o controlezi fizic,
Scrie mai frumos decât orice tipar
Si nu consumă cerneală.
Poate câteva
Fă-mi o cafea iubito,
Eu o să te analizez,
O să-ți admir ochii de vulpe
și zâmbetul tău de orez.
Mai pregătește și micul dejun
Și scoate un gem la borcan,
Iubito, tu ești o Marie
Iar eu
Inima mamei e un hău
Când puiul ei se cațără pe ziduri
Și se-aruncă în plinul cunoașterii.
Inima mamei e un râu
Când roșeața de pe botul lui
E doar dulceață.
E doar, oarbă, pură, sfântă,
Ne-am concentrat într-un singur punct
Și eram amândoi o sferă fără rază,
Eram atât de epici în ceva mărunt
Și-am fi rămas pe veci în acea ipostază.
Ne îmbinam perfect ca piesele de
Fac parte din cvartetul de coarde al celor care au rămas fără suflet
Și din trupa de dans a celor ce-și țin corpul pe coloane dorice.
Ne izbim unii de alții, luminând în vibrație de
Am fost și eu odată un supererou al nefronilor,
Un patron spiritual al tubilor contorți.
Am luat naștere în momentele în care
Corpul ei/lui/meu a suferit o ruptură epică.
Stătea întins/ă pe jos
Am fost coșmarul Tău logistic
Încă din ziua a șaptea
Dinainte de a ne întreba
Dacă noi iți stăm în stânga
Sau dacă Tu ne stai în dreapta.
Tu cel fără de greșeală
Ne-ai greșit pe noi din
Te-ai făcut albă proasto!
Fardul nu acoperă vânătăile
și nici guma de mestecat nu acoperă dintele ciobit.
Te nenorocesc în fiecare seară,
Dar tu vii voluntară să mi-o masezi.
Mai bine
Ce mi-aș tăia de dor cu-n flex piciorul,
Doar ca să nu mă mai gândesc la tine.
Să-mi zboare mintea când aud motorul
Și când văd lama hăcuind prin mine.
Și când oi realiza c-așa gagică
Nu ar
Femeia cerb.
Femeia cerb are coarne,
Deși n-ar trebuii să aibă.
Femeia cerb are doar un corn
Pentru că e oarbă.
Are armele, dar e obligată să și le tocească prin cratițe învărtind
A fost odată ca niciodată o formulă de început specifică basmului care nu își avea deloc locul în povestea pe care o deschidea. Acea formulă care de obicei prefigurează o lume mirifică în care sunt
