Mă plimb pe stradă seara-ncet
Cu ochii plini de aracet
Cătând să îmi lipesc privirea
De domnișoara nesimțirea.
Pașește-n tocurile ălea
Cu-n mers bățos și cam canin
Ea care nu se lasă dusă
Și
Flatulent dansam printre lalele
cu toate acele minunate
Defecte piruete
În cinstea avocatei mele
Mi-a câștigat procesul
Împotriva
celei ce spunea „spasiba”
pentru fiecare bob de
Aveam doar șase ani pe-atunci
Și ne jucam cu note lungi
Lăsând pe cei din jur să uite
Că mai aveam și tonuri scurte.
Cu bucurie și cu teamă,
Am suferit schimbări de gamă
Trecând din
Numele meu e război.
Sunt sfințit cu sânge
Sunt botezat în noroi.
Dați-mi pe mâini pistoale
Dați-mi și-un rând de țeste goale
Și aranjați-le în funcție de culoare.
Regurgitați în ele
Știam că-i place să se-atingă
Rupându-și pielea ei cea nouă
Am învățat s-o fac să plouă
Iar fără mine doar să ningă
Știam că-i place să mă-nghită
Cu corpul ei ca un garou
Și că îi place
Omul uniform
Are o nevastă uniformă
Cu piept în formă de platformă.
Nevasta uniformă
Naște în fiecare zi pe gură un copil diform
Și în forma actuală, toți copii formează
O grupă amorfă dar
Scobitura din pielea mea
Îți face nasul giruetă
Și ți-l sucește-n piruetă
Până-mi inspiri solzii cărnoși
Din scobitura mea
Scobitura din inima mea
Te bântuie-n diastolă
și se spovedește-n
Sufăr de-o miopie cruntă
De-o boală de ochi necruțătoare
Nu vă pot vedea clar
Decât prin funduri de pahare.
Fascicolul de lumină ce ajunge la conurile și bastonașele din retina
Nu trebuie să fie
Pe spatele tău gol
Sunt constelații de alunițe.
Avem ursul mare, acolo e steaua noastră
Și porcușorul-pușculița
Și cardium e exact în dreptul cardului tău
Și dătătorul în leagăn, adică zodia
Întinde-ți botul la infinit.
Desparte-ți buzele ca Marea Roșie și deschide gura
sub un arc ce se completează pe sine.
Și cască...
Cască ca și cum ai încerca să tragi aer în piept pentru o
Secția lui era la ultimul etaj al spitalului, dar cum era de așteptat, el nu stătea în patul lui ca orice pacient, să-și plângă singur de milă, așa că am fost nevoit să îl caut vreun sfert de oră
în ce loc nu te-am căutat?
Pe google, ceruri sau în pat
Þi-am arătat că știu s-aștept
Acum te rog, prefă-mă-n minaret!
Lasă-mi pe mâini fața-ți ovală
Între ciocan și nicovală,
s-o corectez cu
Hai să exagerăm Cristino!
Să râdem cu degetele îndreptate spre avortoni
Pentru că nu s-au născut
Să fugărim tuberculoși prin camere de gazare
Și să tragem gaze în Ateneul Român.
Hai să
Are de-o oră capu-n palme,
E greu în mâini și-i obosit.
Închide ochii și adoarme
Dar îl trezește-un piuit.
Era o sâmbătă geroasă,
Asfaltu-ascuns pe sub polei
Și-era ceaț-așa de groasă
El
Mi-am făcut asear-o poză
Stând cu mâna-n barbă
Sub lumină de veioză.
Vreau să îmi admir cu sete
Fața mea de creator
Și să impresionez poete
Cu chipul meu seducător.
Căci nu-s nicicând
Vreau să primesc un pumn Dumnezeiesc în gură,
Să-mi scuture din oase orice ură
Și-n loc de sângele din vene,
Să-mi curgă tăietori de lemne.
Am început să ar prin romantisme,
Prin sol cu
Sunt doar un prost, e mea culpa
Când gândesc cum mă seduse vulpea
M-am dus în cameră tras de cravată
Mi-am zis că ăsta-i demon, nu-i o fată
Simțeam în coaste unghiile, spinii
În noapte-aceeia
Boris avea o preferință neobișnuită pentru rotule. Era semnătura lui să îi împuște pe toți datornicii sau adversarii săi în rotulă, iar apoi să îl lase pe asistentul său Vania să calce în
O să plouă-n ziua nunții mele,
O să fie urât, mocirlă și belele.
În biserică o să am ciorapii uzi
Și preoții vor fi ursuzi.
Nuntașii mă vor înjura pe sub mustață:
”Cum dracu\' de ne-a scos
Am învechit tot stând întins pe bancă
Cu capul greu la tine-n poale
Din când în când îmi mai sfințesc culcușul
Cu un sărut pe coapsa ta cea moale.
Dar ce frumos zâmbești de sus de-acolo
La
Presimt că ai uitat de mult dragă făptură
Zilele roz când îmi găteai friptură
Și reacționeai cu exclamații-atente
La tona mea de complimente.
Pe-atunci era și vremea ca să mor
Descoperisem că și
