Cea mai urâtă poezie din istoria poeziilor

Hai să exagerăm Cristino!

Să râdem cu degetele îndreptate spre avortoni

Pentru că nu s-au născut

Să fugărim tuberculoși prin camere de gazare

Și să tragem gaze în Ateneul Român.

Hai să întindem coarda Gelule!

Să ne radem în cap și să lovim bătrâne în stomac

Să le furăm banii și cu ei

Să ne cumpărăm droguri și să le dăm nepoților lor,

Dar și altor copii cuminți din cartier

Și tuturor copiilor!

Hai să facem nebunii Ginuțo!

Să violăm și să lăsăm gravide eleve olimpice

Și să-mpungem cu ace dubioase, pe cei mai sanatoși, fericiți și plini de viață oameni.

Hai să ne ducem la muzeu și să ne întindem mucii pe cel mai frumos tablou pe care îl vedem.

Hai să ne facem de cap Ianoș!

Hai să ne bucurăm de viață Mitică!

Să facem glume pe seama canceroșilor terminali, cu ei de față

Sau mai bine nu, că apoi râd ei de noi, că vom rămâne în viață

Dar totuși să le tragem măcar o flegmă în lichidele pentru chimioterapie.

Tralala, ce ne distrăm Angelo!

Hai să facem atmosferă!

Să dăm foc la păduri. Găuri în ozon, în stratosferă!

Să jupuim un urs panda de viu și apoi să facem parada modei cu blana lui însângerată

În cel mai de lux club din cea mai de lux capitală.

Să spargem casele oamenilor, să le furăm sacii cu gunoi și să-i împrăștiem pe stradă.

Ce viață frumoasă

Cu sânge pe față!