Poezii

Ieri, După o lungă discuție cu sufletul meu, După ce am constatat la un pahar de vin, Că el e sursa tuturor răutăților, L-am tras deoparte și i-am zis împungându-l cu degetul: SUGI PULA! L-am

Timp de nouă luni, Suntem cei mai fericiți din lume. Ne odihnim în permanență, nu mișcăm niciun mușchi dacă nu vrem. Nici nu trebuie să deschidem gura să mâncăm. Apoi, ieșim la lumină, ne

Pentru că ai o gură atât de mare, Ce-atâția pumni în meclă m-a costat, Ar trebui ca data viitoare Să-ți dau tricoul meu cu sânge la spălat. Pentru c-aud în târg tot felul de rahaturi Și nici

Cravata mea, Ștreang întors cu romburi pe ea, Lesă în asorteu cu batista, cureaua și pantofii. Cravata mea, Săgeată ce mă duce să mă-nghită pământul, Fir cu plumb ce-mi aduce aminte Că locul

Alfred Vasile a suferit un accident prin obzeșdoi. A fost lovit în cap de o karmă în cădere liberă Și a zăcut vreo patru zile în lipitori și în noroi. Alfred n-a mai ajuns departe în viață, cum

Tot ce îmi dai tu mie, iubito, Se ține-n-trun cufăr special. Þi-am pus și sărutul, Þi-am pus și mirosul, Și zâmbetul tău de cristal. Tot ce îmi dai tu mie, iubito, E dat din lumină și-mi

Mai este dragoste? Mai sunt tramvaie? Sau suntem toți doar nouri dogorâți cu paie? Sau suntem urme în obrajii mari? Și ne mutăm de colo-colo, Ba mai la sud de Jepii Mici, Ba mai la nord de

Cine îți spală păcatele în ape cu pietre Și-ți dă să mănânci doar cărbuni? Cine te-nvață de bine Și cine îți spune Pe cine și când să răzbuni? Cine îți spală și vina în ape cu pietre, E

Acum sunt la pământ M-au concediat din poziția prea înaltă de drepte Biserici de discernământ Și cruci din trotinete. Dimorfismul sexual la guvizi e ceva prea important în ziua de azi Încât

M-am născut claxon să m-audă toată lumea și să-și bage picioarele în mine când la trei dimineața îi trezesc din somn.. Cel puțin mă fac auzit. M-am născut girofar să mă vadă borfașii de

Pana mea e ca Dumnezeu. Complet imaterială Dar extrem de existentă. Deși nu poți să o controlezi fizic, Scrie mai frumos decât orice tipar Si nu consumă cerneală. Poate câteva

Fă-mi o cafea iubito, Eu o să te analizez, O să-ți admir ochii de vulpe și zâmbetul tău de orez. Mai pregătește și micul dejun Și scoate un gem la borcan, Iubito, tu ești o Marie Iar eu

Inima mamei e un hău Când puiul ei se cațără pe ziduri Și se-aruncă în plinul cunoașterii. Inima mamei e un râu Când roșeața de pe botul lui E doar dulceață. E doar, oarbă, pură, sfântă,

Ne-am concentrat într-un singur punct Și eram amândoi o sferă fără rază, Eram atât de epici în ceva mărunt Și-am fi rămas pe veci în acea ipostază. Ne îmbinam perfect ca piesele de

Fac parte din cvartetul de coarde al celor care au rămas fără suflet Și din trupa de dans a celor ce-și țin corpul pe coloane dorice. Ne izbim unii de alții, luminând în vibrație de

Am fost și eu odată un supererou al nefronilor, Un patron spiritual al tubilor contorți. Am luat naștere în momentele în care Corpul ei/lui/meu a suferit o ruptură epică. Stătea întins/ă pe jos

Am fost coșmarul Tău logistic Încă din ziua a șaptea Dinainte de a ne întreba Dacă noi iți stăm în stânga Sau dacă Tu ne stai în dreapta. Tu cel fără de greșeală Ne-ai greșit pe noi din

Te-ai făcut albă proasto! Fardul nu acoperă vânătăile și nici guma de mestecat nu acoperă dintele ciobit. Te nenorocesc în fiecare seară, Dar tu vii voluntară să mi-o masezi. Mai bine

Ce mi-aș tăia de dor cu-n flex piciorul, Doar ca să nu mă mai gândesc la tine. Să-mi zboare mintea când aud motorul Și când văd lama hăcuind prin mine. Și când oi realiza c-așa gagică Nu ar

Femeia cerb. Femeia cerb are coarne, Deși n-ar trebuii să aibă. Femeia cerb are doar un corn Pentru că e oarbă. Are armele, dar e obligată să și le tocească prin cratițe învărtind

Mă plimb pe stradă seara-ncet Cu ochii plini de aracet Cătând să îmi lipesc privirea De domnișoara nesimțirea. Pașește-n tocurile ălea Cu-n mers bățos și cam canin Ea care nu se lasă dusă Și

Flatulent dansam printre lalele cu toate acele minunate Defecte piruete În cinstea avocatei mele Mi-a câștigat procesul Împotriva celei ce spunea „spasiba” pentru fiecare bob de

Aveam doar șase ani pe-atunci Și ne jucam cu note lungi Lăsând pe cei din jur să uite Că mai aveam și tonuri scurte. Cu bucurie și cu teamă, Am suferit schimbări de gamă Trecând din

Numele meu e război. Sunt sfințit cu sânge Sunt botezat în noroi. Dați-mi pe mâini pistoale Dați-mi și-un rând de țeste goale Și aranjați-le în funcție de culoare. Regurgitați în ele

Știam că-i place să se-atingă Rupându-și pielea ei cea nouă Am învățat s-o fac să plouă Iar fără mine doar să ningă Știam că-i place să mă-nghită Cu corpul ei ca un garou Și că îi place

Omul uniform Are o nevastă uniformă Cu piept în formă de platformă. Nevasta uniformă Naște în fiecare zi pe gură un copil diform Și în forma actuală, toți copii formează O grupă amorfă dar

Scobitura din pielea mea Îți face nasul giruetă Și ți-l sucește-n piruetă Până-mi inspiri solzii cărnoși Din scobitura mea Scobitura din inima mea Te bântuie-n diastolă și se spovedește-n

Sufăr de-o miopie cruntă De-o boală de ochi necruțătoare Nu vă pot vedea clar Decât prin funduri de pahare. Fascicolul de lumină ce ajunge la conurile și bastonașele din retina Nu trebuie să fie

Pe spatele tău gol Sunt constelații de alunițe. Avem ursul mare, acolo e steaua noastră Și porcușorul-pușculița Și cardium e exact în dreptul cardului tău Și dătătorul în leagăn, adică zodia

Întinde-ți botul la infinit. Desparte-ți buzele ca Marea Roșie și deschide gura sub un arc ce se completează pe sine. Și cască... Cască ca și cum ai încerca să tragi aer în piept pentru o

în ce loc nu te-am căutat? Pe google, ceruri sau în pat Þi-am arătat că știu s-aștept Acum te rog, prefă-mă-n minaret! Lasă-mi pe mâini fața-ți ovală Între ciocan și nicovală, s-o corectez cu

Hai să exagerăm Cristino! Să râdem cu degetele îndreptate spre avortoni Pentru că nu s-au născut Să fugărim tuberculoși prin camere de gazare Și să tragem gaze în Ateneul Român. Hai să

Are de-o oră capu-n palme, E greu în mâini și-i obosit. Închide ochii și adoarme Dar îl trezește-un piuit. Era o sâmbătă geroasă, Asfaltu-ascuns pe sub polei Și-era ceaț-așa de groasă El

Mi-am făcut asear-o poză Stând cu mâna-n barbă Sub lumină de veioză. Vreau să îmi admir cu sete Fața mea de creator Și să impresionez poete Cu chipul meu seducător. Căci nu-s nicicând

Vreau să primesc un pumn Dumnezeiesc în gură, Să-mi scuture din oase orice ură Și-n loc de sângele din vene, Să-mi curgă tăietori de lemne. Am început să ar prin romantisme, Prin sol cu

Sunt doar un prost, e mea culpa Când gândesc cum mă seduse vulpea M-am dus în cameră tras de cravată Mi-am zis că ăsta-i demon, nu-i o fată Simțeam în coaste unghiile, spinii În noapte-aceeia

O să plouă-n ziua nunții mele, O să fie urât, mocirlă și belele. În biserică o să am ciorapii uzi Și preoții vor fi ursuzi. Nuntașii mă vor înjura pe sub mustață: ”Cum dracu\' de ne-a scos

Am învechit tot stând întins pe bancă Cu capul greu la tine-n poale Din când în când îmi mai sfințesc culcușul Cu un sărut pe coapsa ta cea moale. Dar ce frumos zâmbești de sus de-acolo La

Presimt că ai uitat de mult dragă făptură Zilele roz când îmi găteai friptură Și reacționeai cu exclamații-atente La tona mea de complimente. Pe-atunci era și vremea ca să mor Descoperisem că și