Poezie
Cravata
1 min lectură·
Mediu
Cravata mea,
Ștreang întors cu romburi pe ea,
Lesă în asorteu cu batista, cureaua și pantofii.
Cravata mea,
Săgeată ce mă duce să mă-nghită pământul,
Fir cu plumb ce-mi aduce aminte
Că locul meu e aici, la sol,
Printre birourile-morminte.
Cravata mea,
Un nod și în afara gâtului pe lângă cel de dinauntru.
Cravata mea
Oprește sângele să meargă la creier, să mă gândesc sau
Să-mi vina idei.
Cravata mea e ironică.
Dungi oblice pentru dinamismul omului care stă 8 ore pe scaun.
Flori pentru cel care nu miroase decât noxe.
Păsări pentru cel care nu pleacă niciodată din oraș.
013052
0
AL