Poezie
Cravata
1 min lectură·
Mediu
Cravata mea,
Ștreang întors cu romburi pe ea,
Lesă în asorteu cu batista, cureaua și pantofii.
Cravata mea,
Săgeată ce mă duce să mă-nghită pământul,
Fir cu plumb ce-mi aduce aminte
Că locul meu e aici, la sol,
Printre birourile-morminte.
Cravata mea,
Un nod și în afara gâtului pe lângă cel de dinauntru.
Cravata mea
Oprește sângele să meargă la creier, să mă gândesc sau
Să-mi vina idei.
Cravata mea e ironică.
Dungi oblice pentru dinamismul omului care stă 8 ore pe scaun.
Flori pentru cel care nu miroase decât noxe.
Păsări pentru cel care nu pleacă niciodată din oraș.
013.064
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laur Abehg
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Laur Abehg. “Cravata.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laur-abehg/poezie/13929776/cravataComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
singurul vers care mi s-a parut in plus este cel cu \"birourile-morminte\". in rest, mi-a placut ansamblul acesta de definitii, penduland intre realism si poetic. de apreciat si ideea.
0
