Poezie
Numele meu e război
1 min lectură·
Mediu
Numele meu e război.
Sunt sfințit cu sânge
Sunt botezat în noroi.
Dați-mi pe mâini pistoale
Dați-mi și-un rând de țeste goale
Și aranjați-le în funcție de culoare.
Regurgitați în ele minciuni
Numiți-le promisiuni
Instigări mesianice la ură
Numiți-le rugăciuni
Înrobiți-le la un stăpân
Numiți-le uniuni
Dați-le ordine, fiți dictatori
Numiți-le instrucțiuni
Călcați-le țările, stârpiți-le rasa
Dar numiți-le națiuni
Iar apoi lăsați-mă sa fiu libertatea lor
Sunt rău? Sunt un dement?
V-omor doar pentru că mă tem?
Dar cum aș mai putea să fiu?
Eu, un creștin, în orientul mijlociu
Dar cum aș mai putea să fiu?
Când sunt plasat atât de bine
Într-o biserică c-o bombă-n mine
Rostind versete din Coran
Sunt rău? Sunt un dement?
Eu nu sunt pace-s occident
Sunt rău? Sunt un dement?
Eu nu-s rațiune-s orient
012.844
0
\"Eu, un creștin, în orientul mijlociu
Dar cum aș mai putea sǎ fiu?
Când sunt plasat atât de bine
Într-o bisericǎ c-o bombǎ-n mine
Rostind versete din Coran\" - explozive versuri, exploziva, de altfel, intreaga poezie, care cred ca ar fi meritat retinuta macar pentru felul in care reuseste sa comunice o stare, ca sa nu mai vorbim de idee. In sfarsit, o idee...
Reusite mi se par si versurile \"Regurgitați în ele minciuni/Numiți-le promisiuni
Instigǎri mesianice la urǎ/Numiți-le rugǎciuni/Înrobiți-le la un stǎpân\". Suna bine. Ca si cand ne-ai fi mitraliat pe toti:))