Poezie

Asta nu-i fată

1 min lectură·25 august 2008

Mediu

Sunt doar un prost, e mea culpa

Când gândesc cum mă seduse vulpea

M-am dus în cameră tras de cravată

Mi-am zis că ăsta-i demon, nu-i o fată

Simțeam în coaste unghiile, spinii

În noapte-aceeia mă-njurau vecinii

Mă striga-n continuu. Mâna pe gură.

Asta nu-i fată, e creatură.

Apoi, o dimineață cruntă

Ea-mi gătea ochiuri ca o sfântă

Și când îmi puse farfuria-n față,

Mi-am zis, femeia asta e o hoață

Căci îmi furase mintea-ndată.

Ce bune ochiuri, ce salată!

Simțeam un gol etern în țeastă

Asta nu-i fată, e nevastă.

Dar cât mister cu-această fată

Ea n-are mamă, n-are tată?

O fi dulgher, croitoreasă?

Femeia asta-i coana preoteasă.

M-am vindecat de orice bănuială

Când am primit cartea poștală

„Săruturi din Madagascar”

Asta nu-i fată, e fugar!

Și-nco scrisoare peste-un an

Cu-„mi pare rău, căci te iubeam”

„să îți explic să nu îmi ceri”

Asta nu-i fată, e mister!

002.516

Laur Abehg. “Asta nu-i fată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laur-abehg/poezie/1798766/asta-nu-i-fata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.