Botez cu sânge

Să fi fost pe la vârsta la care își are de obicei rădăcinile complexul lui oedip sau să zicem maxim nouă-zece ani. Oricum, nu descoperisem încă masturbarea, dar nici nu mai udam patul. Eram băiat mare, dar încă mic. Să fi fost de o Sfânta Maria, de ziua lu taică-miu, când, pentru că ne-au rămas mulți musafiri peste noapte, a trebuit să împart patul cu soră-mea. Avea paișpe’ ani și știu că tot timpul purta pulovere și malete largi ca să ascundă faptul că nu avea încă țâțe. Soră-mea mi-era pe-atunci urâtă, dar urâtă cum îi e un zmeu lui Prâslea, adică puteam s-o înving. Nu mi-era frică de ea și ca să scap de de ea, tot ce trebuia să fac era să îi retez capul. Nimic mai simplu. După noaptea aceea, însă, monstrul meu nu mai era așa de ușor de răpus. Știu ca dormeam la perete, cum dorm tot timpul dintr-o frică instinctivă de ce-i după ușă. Dormeam doar cu vârful capului pe pernă, corpul fiindu-mi foarte jos, cât să-mi iasă picioarele de sub plapumă. Soră-mea își strângea corpul și subconștientul meu profita de asta. Ocupam tot spațiul pe care puteam să-l ocup. La un moment dat am scos o mână de sub învelitoare și am dus-o la față să mi-o pun sub ureche. Era udă și lipicioasă. Am încercat să-mi șterg fața cu mâneca pijamalei înainte de a mă uita la palmă. N-am făcut decât să întind cleiul de pe obraji. Mâna mi-era roșie și roșul continua să se prelingă. Un sânge ca acela n-avea cum să vină din om, era clar din altă lighioană. O zmeoaică, o strigoaică sau nu știu dracu’ ce. Am scos un țipăt înghesuit, dar destul de tare cât să trezesc pe un om în pat cu mine. Soră-mea nici n-a clintit. Era evident că era trează. - Ce-ai făcut proasto? Am țipat eu la ea. M-am dat jos din pat și m-am uitat la fața ei. Avea ochii umezi ca și cum n-ar fi clipit o oră și fața ei nu zicea nimic. Era speriată de moarte. Am aprins lumina și-am dat plapuma la o parte. Tot patul era o pată roșie. Un million două sute cincizeci și trei de mii, patru sute nouă întrebări mi-au trecut în acel moment prin minte. Ce s-a întâmplat? Cine e rănit? E patul? E soră-mea? Sunt eu? De ce nu zice nimic? De ce nu-i mama aici să rezolve problema? O să moară soră-mea? Vreau să moară soră-mea? Or să îmi dea ai mei camera ei dacă moare? O să dea tata vina pe mine pentru că a murit? Mai vreau să moară soră-mea? De ce e sângele roșu? De unde curge? Din fund? Oare doare? O să-mi curgă și mie sânge din fund? Oare mi-a curs și mie și nu mi-am dat seama? De ce nu se mișcă soră-mea? E moartă? S-o chem pe mama? Pe cine dracu’ să chem.? Și tot așa… Am împins-o pe soră-mea de umăr și, văzând că o dă în plans, mă pregăteam să-i maid au un ghiont, dar m-a apucat de mână și mi-a sucit-o. - Futu-ți morții mă-tii de drac! Nu vezi că nu sunt bine? Cea mai mare înjurătură ieșită din gura soră-mii până în acea clipă era “naiba”, așa că am crezut că până aici i-a fost lui Prâslea și dracu’ l-a prins de picior… sau mai degrabă de mână. A intrat dracul în ea? Da’ ce, dracul face gaură în oameni când intră? N-ar fi mai simplu să intre pe gură? Cred că dacă ar intra pe gură n-ar mai face atâta mizerie și lumea nu s-ar mai prinde așa des și ar scăpa mai ușor dracii, nu? Oare o să o exorcizeze la biserică? Oare n-am niște apă sfințită la îndemână să văd cum face? Dar dacă o omor, totuși, se pune ca și cum aș fi omorât-o pe soră-mea sau nu? Soră¬-mea deja era în picioare și cu o mână în gâtul meu iar eu mă tot gândeam că în câteva secunde o să fiu și eu la fel de roșu halatul ei de noapte. Atunci au intrat ei: Sfânta Duminică, Vineri, Luni, Marți, Miercuri, Joi și Filofteea și el, Craiul verde, roș’, galben, maro, albastru-n picățele și negru de supărare. Salvarea mea, deși a fost una dintre cele mai pline de speranță clipe din viața mea, nu a fost cum mă așteptam. Maică-mea a sărit direct la soră-mea și a luat-o în brațe, mângâind-o pe cap și liniștind-o iar taică-miu m-a trimis cu sictir la baie să mă spăl pe bot. Mi-a luat zile întregi, chiar și cu explicații de natură biologică, să înțeleg ce naiba s-a întâmplat în noaptea aia și cred că, până și azi, o văd pe soră-mea ca pe aia posedată care a încercat să-mi facă botezul cu sânge.