Prin gaură de șarpe,
Și pe pământ uscat,
Nu este loc unde să nu te fi căutat!
Pe drumuri negre,
Prin șanțuri și noroaie,
Pe ape - mii de leghe,
Prin vânt nebun și ploaie,
Sub soare
Îngeri negri,
Aripi zdențuite fluturând,
Vin să ne scoată din pământ.
În noaptea ca de smoală,
Ochii lor roșii ard cumplit;
Mă-ntreb: Oare-am intrat, sau am iesit?
Lacrimi arzând, pline de
Vroiam o clipă de singurătate,
Să redescoper ce iubeam în toate,
Să mă luminez cu un răsărit.
Și aș fi spus că totu-i o minune.
Dar ce păcat!
N-aveam cui spune.
N-aveam cui da bucuria
de afară
O sursă de lumină
Ce inspiră
Până și aerul ce-l respiră.
Atât de bun, atât de cald,
Atât de aproape,
Rază de lumină în întunecata noapte,
Atât de trist,
Cu atât de mare însemnătate
Pentru
Aș vrea să uit
Că vreau ca să te uit,
De fericire aș vrea să-mi plâng
Clipele nefericite.
Păsări Phoenix
îmi sunt speranțele ce te privesc,
Căci din cenușă tot renasc
și în cenușă se topesc.
Îmi pare rău,
Dacă-ntr-o zi privind la chipul tău,
M-am lăsat purtat de val,
Și-am crezut că totul poate fi real;
Am crezut că să fiu stâncă îmi e scris,
De neclintit și chiar de neînvins,
Că
Dragii moșului,
Ați fost cuminți?
Ați mâncat tot?
Ați ascultat de părinți?
De fericire-n piele nu puteam să-mi mai încap,
Hipnotizat; oare ce mă așteaptă-n sac?
Speranțe și dorințe
Þi-am așezat un suflet la ușă,
Chiar pe covorul de la intrare,
Cu mare grijă; cea mai mare
De care mă simt în stare.
Așa firav!
Imaterial - ca dragostea ce i-a dat viață.
Aș vrea să îl mai
Am fost candva tanara...
Iti vine sa crezi
Ca m-am nascut in ape amare
Ce acuma-s dulci zapezi?!
Zapezi ce timpul mi le-a nins.
Lumina soarelui s-a stins,
Caldura lui e-un vis fugar
Pe
Înot în mare,
În marea de nisip ce mă-nconjoară.
Aici tot timpul este vară!
E lună plină,
Lumina de iubire și-o revarsă,
Îmi mângâie sprânceana, fața arsă,
Plutesc pe valuri de nisip,
Sunt
Cu ochii-n întuneric rătăceam bezmetic.
M-am speriat de moarte când am văzut lumină;
Lumină rece se revarsă pe retină,
Mă pierde și mă regăsește ritmic.
Și într-o zi sau noapte,
Nu-mi mai aduc aminte,
Am intrat în cabina de probă.
Și aici nu mă refer la garderobă;
Nu mă refer la fapte sau încălțăminte,
Ci doar la viața mea, în fapt.
Iar
Cineva mi-a spus
O părere ce mi s-a părut cinică,
\"Dacă a ajuns în moarte clinică,
Ar fi bine să o lași, s-a dus!\"
Dar n-am crezut și continuam să-i dau iubire,
Zi după zi, doză după
Era soare cândva,
Chiar și ascuns de după nori,
Săgeți își înfigea în nori,
Și fiecare nor se întrista, plângea.
Acuma nici măcar acolo nu-i,
Doar trena lui a mai rămas în urmă,
Se-așterne
De ce e toamnă-n ochii tai?
De ce privesc prin mine goi?
De ce iubirea nu mai curge-n soapte?
De ce in brate-mi esti departe?
\"De ce?\" rasuna mereu in mine,
\"De ce?\" e-n lacrimi si
Acum este ora târzie-n noapte,
Tot scriu gândind la ale tale șoapte,
Gândindu-mă că-mi este iarăși dor
Să-ți simt al buzelor fior,
Brațele-ți de gât să mi te strângă,
Buzele-ți pe ale mele-ncet
De mă gândesc și lacrima-i tot apă,
Nu-i marea ce-o iubesc, dar, totuși e sărată.
Și lacrimile ce le văd în jurul meu,
Nu e decât o ploaie-n care te găsești mereu,
Și această ploaie e natura
Sufletul mi l-a dat Dumnezeu,
Și sper că sunt cumva legat de El,
Și că bucățica ce-i sufletul meu e incă-n El,
Să simtă suferința ce-o simt eu.
Îl urăsc, Îl resping căci l-am iubit,
Și El a
Când noaptea încet se lasă,
Stelele admirând,
Cad în a somnului plasă,
La ochii tăi visând.
Și, deși știu
Că doar o pernă strâng la piept,
În vis iubitul tău aș vrea să fiu,
C-un braț de
Gândesc.
Aș vrea să ajung să reușesc
Să cred
Că ce se spune nu-i demagogie;
Măcar o vorbă de ar reuși să fie
Adevărată dintr-o mie.
\"Iubește-ți aproapele ca pe tine insuți\"
O gândire
In genunchi, in praful gros,
Cu mina întinsa imploram de jos,
Si a fost șocant de dureros;
Cuțitul l-ai înfipt pina la os.
Nu a fost sabie si nici cuțit,
N-a fost nimic, dar m-ai
Aproape de cer,
Odata am ales sa fiu dus;
Samaritenii, fara sa le cer,
Vor sa ma urce mult mai sus.
Clipa de clipa, mai mereu,
Insi foarte binevoitori,
Vor sa ma trimita catre Dumnezeu,
Dar
J