Poezie
Vise II
1 min lectură·
Mediu
Când noaptea încet se lasă,
Stelele admirând,
Cad în a somnului plasă,
La ochii tăi visând.
Și, deși știu
Că doar o pernă strâng la piept,
În vis iubitul tău aș vrea să fiu,
C-un braț de flori să te aștept.
Să visez că sunt un prinț, apoi
În notele unui vals,
Vom fi doar noi doi
În sala de dans,
Strângându-te la pieptul meu,
Sărutați-voi buzele-ți arzânde,
Și mă voi crede Dumnezeu
La sărut de-mi vei răspunde.
Vom merge în al meu palat
De cleștar, sau poate de granit,
De trandafiri înmiresmat,
Și mângâiat de asfințit.
Soarele începe iarăși să răsară,
Cu razele-i pleoapele-mi lovind,
Chipul tău începe să dispară,
Înspre neant gonind.
Încerc să te rețin,
Realitatea o implor
Să mi te mai lase puțin,
Încă puțin...și pot să mor.
002147
0