Poezie
Spre atelier
2 min lectură·
Mediu
Gândesc.
Aș vrea să ajung să reușesc
Să cred
Că ce se spune nu-i demagogie;
Măcar o vorbă de ar reuși să fie
Adevărată dintr-o mie.
\"Iubește-ți aproapele ca pe tine insuți\"
O gândire înțeleaptă a unui idealist.
Să crezi în om, ce trist!
Gândesc că de-am să reușesc
Să rămân singur pe Pământ,
Am să ajung să-mi fac mie însumi rău,
Neavând pe nimeni împrejurul meu.
Dar în acel caz aș gândi că aș face doar bine;
Sunt subiectiv, nu pot gândi rău despre mine,
Și aș începe atunci să ma mint,
Și m-aș minți fără să simt că asta fac.
Oricat as fi eu de ateu,
As inventa atunci un Dumnezeu,
Chipurile sa-mi fac viata mai senina,
In realitate doar ca sa ma absolv de vina,
Nu sa ma rog sa fiu iertat in vreun fel,
Ci sa pot da vina pe el.
(Cand simti ca ai cam intrat la apa,
De n-ai vecin il inventezi, si-i dai si capra!)
Caci ar fi total nefiresc
Sa-mi recunosc ca mai gresesc.
Bineinteles ca El
Va trebui sa faca in asa fel
Sa aiba Rai cu lapte miere si cadane,
Ale Lui, dar pregatite pentru mine!
Si toate acele lucruri care le voi vrea,
Care acum mi-e prea lene pentru a le avea,
Iar tot ce pot avea acum cat sunt
Sper ca o sa le am in mormant?!
Neuronii minciuna o sustin fermi,
Nu vor sa accepte ca vor fi hrana pentru viermi.
Bineinteles ca asta au scornit-o ei, nu eu!
Eu nu ma mint, eu sunt ateu.
Tot ce am gandit acum e despre mine,
Si-i valabil chiar si pentru tine;
Stiu ca sa recunosti ti-e greu,
Nu te referi la tine tot cu \'eu\'?!
013223
0
TC