Pierdut in liniste
Mă plimb pe aleea tăcută, În jur doar natura vorbește Pe limba ei, Iarbă, flori, aer curat, Și-n jur lumea tăcută. Umbra unui salcâm leneș se odihnește În singurătatea ei Pe poarta pe care a
Ho ho ho...
Dragii moșului, Ați fost cuminți? Ați mâncat tot? Ați ascultat de părinți? De fericire-n piele nu puteam să-mi mai încap, Hipnotizat; oare ce mă așteaptă-n sac? Speranțe și dorințe
Spre atelier
Gândesc. Aș vrea să ajung să reușesc Să cred Că ce se spune nu-i demagogie; Măcar o vorbă de ar reuși să fie Adevărată dintr-o mie. \"Iubește-ți aproapele ca pe tine insuți\" O gândire
Optiune
Asta sunt eu, adică Dumnezeu! De nu m-ai cunoscut și înca esti ateu, Ar fi bine să citești ce-am scris, De nu, adio Paradis. Cum?! N-ai auzit de-a mea grădină? De îngerii puși la
Momente
Uneori ma ratacesc in umbre, Fantome intra adanc in mine, Amintiri sublime ieri - azi sumbre Ma otravesc curgand prin vene.
\"Ariel\"
Am fost candva tanara... Iti vine sa crezi Ca m-am nascut in ape amare Ce acuma-s dulci zapezi?! Zapezi ce timpul mi le-a nins. Lumina soarelui s-a stins, Caldura lui e-un vis fugar Pe
De ce?!
De ce e toamnă-n ochii tai? De ce privesc prin mine goi? De ce iubirea nu mai curge-n soapte? De ce in brate-mi esti departe? \"De ce?\" rasuna mereu in mine, \"De ce?\" e-n lacrimi si
In genunchi
In genunchi, in praful gros, Cu mina întinsa imploram de jos, Si a fost șocant de dureros; Cuțitul l-ai înfipt pina la os. Nu a fost sabie si nici cuțit, N-a fost nimic, dar m-ai
Era soare cândva
Era soare cândva, Chiar și ascuns de după nori, Săgeți își înfigea în nori, Și fiecare nor se întrista, plângea. Acuma nici măcar acolo nu-i, Doar trena lui a mai rămas în urmă, Se-așterne
Gânduri
Între răsărit și apus O altă zi încet s-a dus, Și cam tot ce ar fi de spus... E inutil, oricum s-a dus! Privind splendoarea de apus, Mă tot întreb \'Oare-am ajuns Pe scara ce-am ales-o tocmai
despre ce vorbesc?
Cu ochii-n întuneric rătăceam bezmetic. M-am speriat de moarte când am văzut lumină; Lumină rece se revarsă pe retină, Mă pierde și mă regăsește ritmic.
...fără...
Îngeri negri, Aripi zdențuite fluturând, Vin să ne scoată din pământ. În noaptea ca de smoală, Ochii lor roșii ard cumplit; Mă-ntreb: Oare-am intrat, sau am iesit? Lacrimi arzând, pline de
Privesc
Privesc soarele reflectat de lună, Cum se revarsă peste nori de spumă, Frunzele ce în vânt încep să se alinte Privesc...mintea mi-e goală de cuvinte.
Remușcare
...și m-am oprit. Cum am putut sta?! Când știam clar că tu mă vei trăda. Poate cineva să spună Ce e adevăr și ce-i minciună? Am alergat spre răsărit, Spre soarele ce m-a orbit, Iar tu din
Cabina de probă
Și într-o zi sau noapte, Nu-mi mai aduc aminte, Am intrat în cabina de probă. Și aici nu mă refer la garderobă; Nu mă refer la fapte sau încălțăminte, Ci doar la viața mea, în fapt. Iar
.....
O sursă de lumină Ce inspiră Până și aerul ce-l respiră. Atât de bun, atât de cald, Atât de aproape, Rază de lumină în întunecata noapte, Atât de trist, Cu atât de mare însemnătate Pentru
Moment
Domn al luminii Rătăcit în întuneric, De salvarea omenirii Mai ești tu, oare, vrednic? August \'98
Tu
Prin gaură de șarpe, Și pe pământ uscat, Nu este loc unde să nu te fi căutat! Pe drumuri negre, Prin șanțuri și noroaie, Pe ape - mii de leghe, Prin vânt nebun și ploaie, Sub soare
Amintire
Gândind la tine Simt suspine Cum adie Afară din mine. Și dac-aș plânge, O lacrimă s-ar scurge Din amintirea vie, Ce nu îmi mai ajunge.
În mare
Înot în mare, În marea de nisip ce mă-nconjoară. Aici tot timpul este vară! E lună plină, Lumina de iubire și-o revarsă, Îmi mângâie sprânceana, fața arsă, Plutesc pe valuri de nisip, Sunt
...doar unul
Þi-am așezat un suflet la ușă, Chiar pe covorul de la intrare, Cu mare grijă; cea mai mare De care mă simt în stare. Așa firav! Imaterial - ca dragostea ce i-a dat viață. Aș vrea să îl mai
Ieșire
Încerci Să vezi lumina Ce apare când deschide gura, Și să devii mai luminat. Nu mă pot gândi decât La un struț, Ce noaptea caută soarele în nisip. Dar lumea nu-i atât de mică. Iar viața
Îmi pare rău...
Îmi pare rău, Dacă-ntr-o zi privind la chipul tău, M-am lăsat purtat de val, Și-am crezut că totul poate fi real; Am crezut că să fiu stâncă îmi e scris, De neclintit și chiar de neînvins, Că
Vise II
Când noaptea încet se lasă, Stelele admirând, Cad în a somnului plasă, La ochii tăi visând. Și, deși știu Că doar o pernă strâng la piept, În vis iubitul tău aș vrea să fiu, C-un braț de
Pot
Pot fi cam cum s-ar vrea, Dar fără a mai putea fi eu, Aș fi tot ce ar putea iubi ea, Și ce aș urî eu cel mai mult, asemenea. Să mă privesc în ochii ei, Doar așa mă pot vedea frumos, Căci în
O lacrimă
De mă gândesc și lacrima-i tot apă, Nu-i marea ce-o iubesc, dar, totuși e sărată. Și lacrimile ce le văd în jurul meu, Nu e decât o ploaie-n care te găsești mereu, Și această ploaie e natura
Dorință II
Acum este ora târzie-n noapte, Tot scriu gândind la ale tale șoapte, Gândindu-mă că-mi este iarăși dor Să-ți simt al buzelor fior, Brațele-ți de gât să mi te strângă, Buzele-ți pe ale mele-ncet
Doi
Într-o zi, Dacă din doi, Care-am putea fi noi, Eu voi fi unu, Te rog, nu spune nu, Al doilea fii tu. Într-un an, Dacă din două luni, O zi sau două am fi prieteni buni; O oră de am fi un
Vreau
Vreau să te pierzi privind în ochii mei, La fel cum m-am piedut adeseori și eu Sorbind scânteia ce juca în ai tăi, Lăsându-mă purtat în zări de neumblat. Și mi-aș dori, ca strop de lacrimă
Meteo
Azi va ploua Chiar înainte de a se ivi zorii, Căci ochii îmi sunt norii, Iar ploaia lacrima. Și va ploua tăcut, Stropii supafața de asfalt lovind-o, Apa din ei împaștiind-o Pe sufletu-mi
Nebun
De n-aș ști că totul este doar în mintea mea Aș fi nebun. Unul în plus, Adus pe culmea nebuniei; Și această culme s-ar răpune Sub greutatea noastră. În fiecare clipă îmi fac câte o părere
Răspuns
\"Ai grijă cui îl dai\" mi-a spus. Un zâmbet am găsit ca bun răspuns; I-am zis \"lasă tu că eu bine știu\", Și... am ajuns să-i dau dreptate într-un târziu. A fost și clipa când l-am dat, Ceva
Fără titlu
Cineva mi-a spus O părere ce mi s-a părut cinică, \"Dacă a ajuns în moarte clinică, Ar fi bine să o lași, s-a dus!\" Dar n-am crezut și continuam să-i dau iubire, Zi după zi, doză după
Feliciei
Am inima ferecată sub cheie, Și cheia am ascuns-o undeva unde am uitat de ea. Și s-a întîmplat să te aud, și vocea ta Mi-a intrat în inimă, dacă nu era acolo deja, căci n-avea cheie. Când
De ziua a șaptea
Sufletul mi l-a dat Dumnezeu, Și sper că sunt cumva legat de El, Și că bucățica ce-i sufletul meu e incă-n El, Să simtă suferința ce-o simt eu. Îl urăsc, Îl resping căci l-am iubit, Și El a
Asteptare
Visându-te așa cum tu nu ești, Îți voi face ode și statui, Și mi-aș dori atunci să nu te mai ivești, Căci la-nălțimea lor n-ai să te sui.
