Iustina Daniela Cucu

Ma uit in sinea mea Și-mi gandesc pasii inimii Și-mi gasesc pasii linistei De mai sus... Privesc in do-minor Ascult in la-major În hol, dupa

Ce ploaie cuminte Și ce oameni străini De liniștea primei iubiri... Există ploaia in noi Și dac-o pierdem Doar Dumnezeu singur Ne-o mai poate da înapoi... Da, da ... A plouat Și am

Visele dorm, Timpul din mine (mă) bate măr în toba timpanelor. Lacrimi se țes pe web-uri - pânze de păienjeni- până spre prânz. Mă prind de glezne cu gândul departe care mă duce la tine în carte,

Era târziu când lacrima-ncetase Să mai bată... Tu mă priveai Cu ochi de sticlă-ndoliată... Oh, ce târziu Inima-mi spunea Că n-ai scăpare Și că iubirea mea Te nimicise, Soare. În mine tu

Eram atât de tineri Și de făr\'de minte Încât din stinghii de la garduri Ne făuream cuvinte. Cuvinte de culcare Pe pat din blăni de brad Cuvinte de dor multe Alese cu mult drag, Cuvinte

De ce Te reverși din mine, Doamne Cu ochii-Þi negri lucindu-mi din icoane De ce mă ții în brațe ca pe-o carte Când eu nu vreau să-Þi stau așa departe?... De ce nu mă mai lași odată-npace Să-mi

Visul meu se destrama usor/Nu mai am Timp sa-mi fie dor Lacrimi parfumate pe-un drum făr\'de rost/ Nimic nu mai e din Tot ce-a fost...Fetita cu

Șoapte plus gânduri Electrizante, Timp-ne-nuntit! Se adună ușoare si Se strecoară subtile Dincolo de nemărginire. Le trăiesc aevea- Mi-e dor de puterea De-a nu le avea! Mă-mbrățișez cu

Nimic mai trist pe lume Ca un artist ratat- Mă plâng cu al său nume, Mă plâng ca de păcat. El sufletu-și înalță Spre ... Zbor și Primăveri, Când lumea e în ceață Și merge-n nicăieri. Cu

Căutăm începutul, Trecutul, În noi... Când se sărută Focul cu lutul Acesta din urmă Primește sclipire Semănând cumva a... Iubire. Dar ce folos de atâta sclipire Ce-ți ia ochii și dai în

Vise umezite de lacrimi Se preschimba in flori pe-un mormant Soapte amagitoare de astre Fosnesc metalic,cu ecou ascutit Ma strecor printre jaloane rebele -Paru-mi e ravasit de

Cuvintele dor, Cuvintele strigă ca din gură de șarpe: De ce ne omori? De ce taci? De ce visele nu mai au culoare?... Străbat culuoare în labirintul vieții, Le așez, le încetinesc

Pași strâmți îmi vibrează timpanele Căutându-și frunzele printre iriși. Mai departe de atingerea verii Se simte mișcarea timpului în clepsidră - Zbor inodor de lumină.

Vise Șeherezând amintiri Ma privesc anacronic si trist- Șoapte din Alt Anotimp Se-aud gangurind populist Vreme

Ce scriam eu mai zilele trecute mi-am dat seama că nu era proză erau niște simple cugetări despre ceea ce suntem sau am putea fi.Se încadrează mai bine la Jurnal dar probabil nimeni nu s-a gândit că

Visez la clipa când acest laptop sau poate altul, mai știi îmi va citi gândurile și va posta singur ceea ce TREBUIE. Atunci mă va mai scuti pe mine să procesez cu viteza melcului, în logica mea

Am auzit, culmea, chiar din jurnalul meu scris pentru că acuma până și jurnalul e schizoid, sau dichotomic, după caz, am auzit deci de cineva care nu iubește calculatoarele dar iubește franceza și

Visele cu ochi mirosind albastru-nectar Þes amintiri pe fire de Lună nestăpânit de galbenă Și deapănă sunete de ghioc-chihlimbar Într-o lume ce plânge amar cu lacrimi nevazute de rouă...

Visele-gânduri, Șoapte cu miros de parfumuri Înghițite în sec: Gândesc, deci mă înec. Din praful zorilor Mă lepăd culorilor Iubiri alergând. Îmi amăgesc tinerețea Îmi \"boiesc\" ( make-up

Era târziu în gându-mi Și primăvară-n lacrimi, Și ruptă din visare Mă-nnămoleam în patimi. Din flori de mult uscate Tu îmi făceai coroană Și se făcea deodată Lumină la icoană. Și se făcea

sa scriu poezie pe nerasuflate ca-ntr-un joc de-a v-ati ascunselea cu diacriticele care ma pocnesc peste ochi cand mi-e lumea mai draga... nu, nu pot, au, ma doare striga in mine versul si rima

Visul meu, Lacrima cuvântului Însetat și Înaripat De păcat. Strop de cer și Picătură de \"eu\" Visul meu, De ce umbli desculț mereu?

Chiar daca mai vorbesc / Prin somn Ma inteleg/Și mă adorm...povestile ce mi le spun: Nu sunt nebun! Sunt tare curios sa stiu De ce imi place si sa scriu Sa fiu

Nu știu cu ce sa încep pentru că începutul e nedefinit, cel puțin pentru mine. Poate aș începe cu \"Cogito ergo sum\" fiindca tot timpul am avut o atracție pentru limbile așa zise moarte sau vechi,