Irinel Georgescu

mai meditez la un fapt mai neinocent despre ce înseamnă un trup de viespe brusc scos de unde s-a băgat pe furiș ca proștii și mă străduiesc să apăr condiția ingrată de la tribunal a unui

Pe o mătură mai mare stă molima, de-a călare, e de gheață, arde, zboară și război aduce-n gheară. Are plete, coamă, coadă și dezastre ea înnoadă, de o vezi, cu ochiul liber mâine va cădea un

Iubirea-i când farsă, te ține-ntre coapse, când hârtie arsă, de-ți pocnesc și capse. S-ar putea să fie între două stadii, nici moartă zurlie, nici vie,-n ravagii. Este-o rockeriță. E tot ce

I am a hidden Romanian Stowaway, pe un vas al amăgirii vieții către un american dream, văd că mă prinde ghinionul de coaie, e groaznic ce se-ntâmplă pe-acest vas Joel, filipinezul ce m-ajută e

Și azi mai e ziua femeilor, nebărbătești orologii au stat, avioane, tancuri din timp dau zor să facă totul zob, fără restart Nu mai există-n lume iubire, jaf din partea combatanților

Într-o țară oceanică, imperiul soarelui muritor, pe-orice pat exotic din lume purpuriu, galben, lila și oranj avea margini cândva, le-a pierdut, regatul însângerat al reginei Elisabeth I și-al

mi-e un dor de tine, mi-e un dor de "ia-mi degetele ce-mi bat încă ușor", camerele mamei formează patrulaterul unei inimi mari, n-au rămas pe jantă, încă-s camere tari, cărucior de suflet mare, mama

Floarea decade și-n proprii ochi în stamine pistil se umflă exact ca un mort viu vegetal și apoi se preschimbă într-un fruct Așa am fost eu la început până să devin fruct ambulant eram

Cactuși putreziți, cu structură de pătrate, în pixeli albi, retezați, aruncați din curți, migdali, mandarini, lămâi înfloriți, cu rod, negri bondari, ba chiar și libelule mari, hrană pentru puii

Inima-mi era încă întreagă așa-mi amintesc când urcam la tine Inima casei tale ducea spre-acoperiș din holul iubirii Imediat pe dreapta bucătăria pe urmă un prag și dormitorul în care-mi

În mereu același extaz de ramadan vii tot tu, my darling, lady Di, în loc să mă înclin la tronu-ți părăsit te invit, eu, logodnicul ales, șeicul cel brunet, la contradans, la vals, la

Nu ascult, nici nu mă uit, sunt un pierdut printre pierduții mei, am cărat șaptezeci și nouă de recipiente cu apă astăzi, am întocmit actul de-udare spre o moarte mai depărtată — am udat

Iubirea este o dovadă a frumuseții vieții în doi Iubirea nu-i minciună ci se verifică-n orice zi drept adevărul în doi Iubirea se obține după ce a fost semănată cum trebuie spre a da

Din brumar până-n făurar, căderea frunzelor dacă ar fi putut fi și pe alte nuanțe de-albastru, vinețiu, bordo, afar' de galben spălăcit, crem, bej, maro, mi-ar fi realcătuit și-acoperit fața pentru

Inferior sunt de când mă știu, n-ar fi trebuit să iubesc, poate Origen mi-ar fi arătat metoda aspră de pus capăt sexului, tribulațiilor de rănit sufletele, inimile femeilor puteau să fie intacte,

Mi-am făcut cheie la subsol, a costat 37 de roni, tare scump, nu de mult era mai ieftin, numărul meu preferat din copilărie este acest număr prim, 37, plus unsprezece noi fiori, și-o să cobor vreo

Dintr-o catapultă-n strună a ieșit arta străbună, pernambuco luă-n arcuș cetera, zice bine-acuș' Uite-așa poezia-n capă de la truverii frânci scapă, dintr-o spadă-nfiptă-n

Ce să ne mai batem capetele, doar operațiunea "Meduza" să-și bată pletele, fete rele. Băieții-atât știu: doza li-i muza. În găști, fum de joint iese din piepturi, se vând plicuri cu marfă-n

Începuturile de gând-cânt, pe tărâm spaniol, înlătură orice tentație de mânie, furie, caut un flamenco, să-nțeleg duhul andaluz, aud Mediterana, departe de Torrox și Nerva Nu troița noastră,

Tot în Torrox Costa-am rămas, a plecat autocarul grupului spre Malaga, duminică după prânz, când se zice "Buena tardes, señora" și predai tava A plecat mașina, a decolat seara-avionul, am

Monstrului dinspre Apus îi sunt de folos, Monstrului dinspre Nord îi zbor spre ghețuri, Monstrului dinspre Sud îi văd un Colos, Monstrului dinspre Răsărit îi dau grețuri Stau și mă