Poezie
Frontul meu se sparge-n val pontic
Stoicismul ca promisiune a liricii involuntare
2 min lectură·
Mediu
Mai bine văd stelele
în nefaste atacuri,
cea mai strălucitoare
stea cum se-nnegrește,
o ia dracul,
o-ncremenește
lovind-o-n magma de mamă,
în inima creierului, ca fostă
șefă de familie planetară
Atât de stoic m-am prigonit ca artist,
"Irinele, Irinele, să nu te prigonești,
știu că-i invidiezi pe Alexandru Repan
și pe Victor Rebengiuc, îi adori,
nu te simți nicicând zeu,
monstru ca ei doi, maestru olimpian
al teatrului, al cinematografiei!",
mi-ar repeta și-n somn, și-n căință
o voce de sus, ori chiar din piept
Atât de puțin simt în cuvinte nespuse
zi de zi, an de an
durerea unui loc pe care-l voi lăsa
gol, neocupat cu fundul,
plăcuța, caseta de oase
în Parnas —
mi-am pornit din tinerețe lenea-n vers
cu Vera la ture multe
și-am încercat să îi dau replică fermă
stăpânului tembel de peste dedesubturi
lăsându-mă la douăzeci de ani de fumat
pentru poezia unită cu viața
Iubirea nu arde-n viață
decât alimentată
de gânduri albe,
tăceri nestrămutate,
nu poți găsi ușor
scăpare din încercuiri
decât atunci când ataci
prin surprindere și spargi
frontul morții tale
Iubito, nu există dar mai mare-ntre poeți
decât să fiu pe metereze, într-un asediu,
să torn din butoaie smoală-aprinsă, săgeți
și să mulțumesc cerurilor, pământului meu
că nu sunt roman, exilat, ajuns de plâns,
fără soție, rang, public, Publius Ovidius
Naso, ci un poet minor băștinaș, sortit
uitării nemiloase ca val pontic,
nu mediteranean
Lirica mea-i doar involuntară,
nu mă presează s-o scot din mine,
nu mă obligă la nicio înregistrare,
nu mă mai prinde prin cercuri,
nu mă face să te neglijez,
iubita mea, viața mea cu bucurii și drame,
vorba mea cea eliberată-n vânt,
neprinsă-n rânduri, neinscripționată
051.481
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Irinel Georgescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 278
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 56
- Actualizat
Cum sa citezi
Irinel Georgescu. “Frontul meu se sparge-n val pontic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/irinel-georgescu/poezie/14168884/frontul-meu-se-sparge-n-val-ponticComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IGOttilia, mulțumesc foarte! În această seară de Bunavestire am scris liniștit acest text și pentru Marea cea Mare, care unește dintotdeauna pe toți românii și-i cheamă constant, pentru nemurirea promisă și arta vieții neirosite-n van. Ovidius ne-a cunoscut și a plecat dintre noi. Acolo unde a vrut, spre iubirea nesfârșită.
0
BGde invingator reiese din poemul tau, de peren, de stabilopod trainic. Foarte masculin in cel mai estetic mod cu putinta, si asta si datorita unei fragilitati pe care o recunosti. Daca ar fi sa o reduc la doua versuri din muzica as zice asa: "Let's sing another song, boys
This one has grown old and bitter"
de la Cohen.
Vant din pupa! ☆
This one has grown old and bitter"
de la Cohen.
Vant din pupa! ☆
0
IGMulțumesc, bucuria mi s-a dublat, nesperat. Aluat cu maia, pus la crescut, necrestat
și-n cuptor dogorit, pus italian, ciabatta,
mă frâng degete flămânde, Ovid, copt gata!
și-n cuptor dogorit, pus italian, ciabatta,
mă frâng degete flămânde, Ovid, copt gata!
0
IGSpre final, dădusem în "Floare de colț", ca un Ducu Bertzi, abia acum sesizez, acolo făcând un clar intertext, karaoke, pe la "iubita mea", în același vers cu "viața mea cu bucurii și drame", rezumând "Sunt vagabondul vieții mele", șlagărul cântat de Gheorghe Dinică, un actor român cu rating mai crescut..., mai adorat, mai regretat, aproape cât Amza.
0
poate că aici m-a atins Publius Ovidius Naso, exilul, poezia și marea, astfel încât simt să las un semn de apreciere.