tentațiile verii pe șest

...dupa insiruirea asta de aberatii specifice oamenilor care cred ca daca scriu alb pot depasi versul clasic, de ce nu poti intelege un sonet. Te-am iertat, e ok.

Rudy

o poezie nu este nicidecum
un text lunguieț cu câteva cuvinte pe rând
în care fiecare poate să scrie ce îi trece prin
cap, neliniști sau nereușite, lista de cumpărătui
pronosticuri și rezultate de meciuri
sau pur și simplu un alt text de care te lipești
și zici ca e al tău.

dar al cui o fi textul, dacă nu al meu?

Mulțumesc.

putea fi și de vastalin's day, nu doar de..
valenine's day, mie îmi place!

Oameni buni, discutați și despre valorile expresive ale acestui poem al meu!
Aveți idei preconcepute despre poezia modernă sau mai degrabă postmodernă. Receptați, vă rog, cum trebuie un astfel de text în care predomină alte chestii decât în scrisul vostru. Mulțumesc. Nu știu ce să îndrept din textul meu dacă atitudinea voastră ar fi una de respingere, din start. De ce nu vă place acest conținut de idei? De ce nu agreați exprimarea trăirilor mele în acest fel, pe care eu încep să-l simt ca o descătușare continuă? Vă irită oralitatea mea prea urbană? De ce?

Nu urbanul este problema ci expresivitatea. E un lirism extrem de facil care de multe ori ajunge în zona intertextului.

Citind textul dar și comentariile autorului am avut reacția asta
https://www.tiktok.com/@xsorbik/video/7189779058517970182?lang=en

Ți-am scris mai sus ce mă deranjează la scrierea ta:
”o poezie nu este nicidecum
un text lunguieț cu câteva cuvinte pe rând
în care fiecare poate să scrie ce îi trece prin
cap, neliniști sau nereușite, lista de cumpărătui
pronosticuri și rezultate de meciuri
sau pur și simplu un alt text de care te lipești
și zici ca e al tău.”

Tu ai întocmit o dare de seamă, în care înșiri tot felul de trăiri, atât de personale încât pe alocuri cred că numai tu le înțelegi, și asta sincer nu e deloc o mare problemă, până la urmă e treaba ta ce spui când te întinzi pe canapea și te confesezi psihologului, însă dintr-o dată, după atâta logoree, ne lovești în moalele capului cu: eu nu mai sunt de mult tânăr. E prea încărcată de detalii pentru un final atât de derizoriu,

Uite, există ceva care se numește Palaces of Montezuma, în engleză, sper să te descurci, a lui Grinderman, pe versurile lui Nick Cave. După toate înșiruirile în vers alb, cum preferi tu, cum ar fi dacă s-ar scrie: și a venit sfârșitul lumii și adio? Sper să fi fost pe înțelesul tău. Iată și textul:

Psychedelic invocations
Of Mata Hari at the station
I give to you

A Java princess of Hindu birth
A woman of flesh, a child of earth
I give to you

Well, the hanging gardens of Babylon
Miles Davis, the black unicorn
I give to you

The Palaces of Montezuma
And the Gardens of Akbar's tomb
I give to you

The spider goddess and the needle boy
The slave-dwarves they employ
I give to you

A custard-coloured super dream
Of Ali McGraw and Steve McQueen
I give to you

C'mon baby, let's get out of the cold
And give me, give me, give me your precious love for me to hold

The epic of Gilgamesh
A pretty little black A-line dress
I give to you

The spinal cord of JFK
Wrapped in Marilyn Monroe's negligee
I give to you

I want nothing in return
Just the softest little breathless word
I ask of you

A word contained in a grain of sand
That can barely walk, can't even stand
I ask for you

C'mon baby, let's get out of the cold
And gimme, gimme, gimme your precious love for me to hold

Nu învăț nimic din aceste observații. Nu sunt legate decât superficial de ceea ce am scris. Nu iau exemplu de la englezi și americani. Oribil scriu acei tipi dandy. Îmi plac francezii, canadienii, rușii, nemții și austriecii, c-o poezie veritabilă.

Mulțumesc foarte! Aștept și alte opinii.

Știam că ideea de comentariu la text nu presupune compararea directă noilor "scriitori" ori scribi români cu poeții consacrați. Cum să mă compar măcar vreo clipă cu englezii ori rușii deja celebri? Nu am cum. Ar trebui să exersez mult și bine.
Facilă este metoda aceasta... Trântirea unui text în străinească, chiar și în alfabet chirilic, să mă hrănesc iluzoric cu... nimic.

Unde-i aducerea din rusă, din engleză?
Vreau redarea în română. Dacă n-au încă traducere, dați voi o traducere cât mai bună.

M-am străduit să o citesc și sa exemplific ce am/nu am înțeles, ca simplu cititor:
- cu caractere italice am scris comentarii
- cu strikethrough am taiat ce cred ca e greu corectabil/redefinibil sau ce cred ca e balast
- cu caractere boldite - mici corecturi pe text
===============

rosturile lumii se nasc
din fantome iluzorice

aștept s-aud o mașină cum trece
inima roșie mi se face

haideți ne-ntâlnim la terasă
apoi mergem în club
pe urmă ieșim pe dealuri de nebuni
dar ce să mai discutăm o facem și gata
nu mai e nimic important în rest
nicio metafora, nicio subtilitate - o invitatie la terasa, plimbari pe dealuri, etc - crezi ca poti redefini ideea intr-un mod mai poetic?

nu știu care mare iubire îmi ești
și ochii tăi flușturatici
se uită spre mine întrebător ce mai fac

iarna asta nu-i decât
o ecapadă valentine's day

valențele zeilor se comută
în stări degradante
nu ne mai discernem pasiunea dintre
toți petrecăreții de 14 februarie
aici nu inteleg exprimarea - valentele zeilor comutate in stari degradante - si, brusc, ceva legat de pasiunea unor petrecareti

și moartea venită deodată o vom sărbători
vara trecută este tot una c-o secetă de acum
a fost și-o vară anul acesta prin ianuarie
plănuită tot anul în mari variații meteo
și de altceva
greu de urmarit - deci moartea venita brusc o sarbatorim vara trecuta , nu mai inteleg mai departe, imi cer iertare autorului

pletele se zbat în ritmuri rock freestyle
vreau cidru mândru din cele mai proaspete
pe limbă mere din rai ori iad suc de citrice
ori cireșe concentrat nenatural să curgă
precum cascada cailor lua-o-ar naiba cu vaci
cu rostogoliri de taste copite pe stânci
nu inteleg trimiterea de la merele raiului la suc de citrice ori cirese, inteleg cascada dar nu inteleg de ce le ia naiba pe vaci

imprevizibile senzații diferite
de la ucrainenii transfugi
armata americană să-i pescuiască abia vii
din munții maramureșului nu noi
simțurile românilor au ajuns decapotabile
de la impacte ca la podul văcărești

de scris mi s-a prins pleoapa-n urdori
de băut cu prietenii vin nou ori pălincă nu
nici n-am habar să versific decât viața mea
privesc în pojghițele pâraielor trecutul meu
mi se rupe de la ploaia înghețată
înclinația-n jos a crengilor ori tulpinilor

la geamul balconului nu mai apar flori
pentru oda duhului ce s-a dus într-un loc
oda-du (suna cum suna), dar nu pricep legatura metaforica intre lipsa florilor de la balcon si locul incert in care s-a dus oda-du?

doar abureli praf stradal
aștept moartea să mă descuie de pătimiri
să despice ca-n gemeni fictivi uterul meu
ca pe-un zid din anatolia siria
să-mi culeagă din mine sufletul nepetrecăreț
să lase totuși trupul mercenar drept
mâinile chiar și mintea să nu mai fie vii

pe jumătate să plutesc pe altă doime să-not
memoria doar să nu-mi fie grav afectată
fără nicio mustrare să crească hidos
să compună bine texte ce vor lua premii vax
numele-mi inventat va eterniza opusuri slabe
tăcute reacții la textele altora o să dau
sa ma ierte autorul, dar saltul brusc din text la cei care scriu texte sau pe care le va citi domnia sa m-a zapacit de tot

arabescul vieții noi dibn dărâmături să iasă
nu voi cere povestitul jenant ci apropierea

de aici incolo nu mai inteleg nimic, si ma intreb cum neviata are o psihologie:
de-un lirism dramatic psihologia nevieții
gogorița multor critici de azi ca iovănel
e că liricitatea ar presupune câte ceva
din

drama tineretului trecută prin comic
și farsă astăzi ca luna prin soare-n
eclipsă mă lași eu nu mai sunt de mult tânăr

=========================
cu scuzele de rigoare dacă am fost neclară în comentariu (repet, m-am străduit să fiu cât limpede): am lecturat cu greu, m-am pierdut și nu am înțeles cel puțin o treime din text.

nu mă consider poet: până la urma scriem pentru ceilalți, pentru lumea largă, pentru cititori oarecare, ce pot sau nu să înțeleagă sau să rezoneze cu textul.

sau nu.

nici vorba de vreun atac la persoana.

așa ca, dacă nu e un efort prea mare pentru autor, i-as sugera doar ca, după o vreme (necesară detașării si sedimentării), să recitească și să perieze textul,
fără nicio patimă, rațional.

pentru că tagul nu a functionat in comentariul precedent, redau textul fara portiunile in cauza,considerand ca ar trebui eliminate/revizuite:

rosturile lumii se nasc
din fantome iluzorice

haideți ne-ntâlnim la terasă
apoi mergem în club
pe urmă ieșim pe dealuri de nebuni
dar ce să mai discutăm o facem și gata
nu mai e nimic important în rest
nicio metafora, nicio subtilitate - o invitatie la terasa, plimbari pe dealuri, etc - crezi ca poti redefini ideea intr-un mod mai poetic?

iarna asta nu-i decât
o ecapadă valentine's day

valențele zeilor se comută
în stări degradante
nu ne mai discernem pasiunea dintre
toți petrecăreții de 14 februarie
aici nu inteleg exprimarea - valentele zeilor comutate in stari degradante - si, brusc, ceva legat de pasiunea unor petrecareti

și moartea venită deodată o vom sărbători
vara trecută este tot una c-o secetă de acum
a fost și-o vară anul acesta prin ianuarie
plănuită tot anul în mari variații meteo
și de altceva
greu de urmarit - deci moartea venita brusc o sarbatorim vara trecuta , nu mai inteleg mai departe, imi cer iertare autorului

pletele se zbat în ritmuri rock freestyle
vreau cidru mândru din cele mai proaspete
pe limbă mere din rai ori iad suc de citrice
ori cireșe concentrat nenatural să curgă
precum cascada cailor lua-o-ar naiba cu vaci
cu rostogoliri de taste copite pe stânci
nu inteleg trimiterea de la merele raiului la suc de citrice ori cirese, inteleg cascada dar nu inteleg de ce le ia naiba pe vaci

ucrainenii transfugi
armata americană să-i pescuiască vii
din munții maramureșului nu noi
simțurile românilor au ajuns decapotabile
de la impacte ca la podul văcărești

de scris mi s-a prins pleoapa-n urdori
de băut cu prietenii vin nou ori pălincă nu
nici n-am habar să versific decât viața mea
privesc în pojghițele pâraielor trecutul meu
mi se rupe de la ploaia înghețată

la geamul balconului nu mai apar flori
pentru oda duhului ce s-a dus într-un loc
oda-du (suna cum suna), dar nu pricep legatura metaforica intre lipsa florilor de la balcon si locul incert in care s-a dus oda-du?

doar abureli praf stradal
aștept moartea să mă descuie de pătimiri
să despice un zid din anatolia siria
să-mi culeagă din mine sufletul
să lase trupul mercenar drept
mâinile și mintea să nu mai fie vii

pe jumătate să plutesc să-not
memoria doar să nu-mi fie grav afectată
fără nicio mustrare să crească hidos
sa ma ierte autorul, dar saltul brusc din text la cei care scriu texte sau pe care le va citi domnia sa m-a zapacit de tot

arabescul vieții noi din dărâmături să iasă
apropierea
de aici incolo nu mai inteleg nimic, si ma intreb cum neviata are o psihologie:


drama tineretului trecută prin comic
și farsă astăzi ca luna prin soare-n
eclipsă mă lași eu nu mai sunt de mult tânăr

=========================

Mulțumesc.
Nu vă mai obosiți, tot imperfect o să scriu. Și mizerabilist. Nu le am cu acel calofilism ori estetism așteptat de unii. Scrisul meu este mult mai modest. Nu vă sinchisiți de felul meu de a scrie. Nu mă mai citiți. Stați liniștiți, viața este frumoasă. Nu uitați s-o trăiți.
Am și eu două țepos în text. Mulțumesc pentru semnalarea lor.
O să mă gândesc la tot ce mi-ați spus, dar găsesc ridicole majoritatea afirmațiilor făcute. Omul scrie cum îi place. Vă credeți ași în scris, însă dacă mă uit pe textele voastre încep să cred că eu respect regulile scrisului actual. Nu voi.

Irinel,
nici măcar nu e nevoie să accepți părerea mea (putea să nu existe), în definitiv ce autor ascultă de cititori?!?

așa cum e și numele siteului - Agonia - Ateliere Artistice - aici suntem la un ”atelier”, scriem, ne citim, ne consultăm, ne criticăm, ne acceptăm sau nu ș.a.m.d.

evident, diferă personalitatea fiecăruia, unii sunt mai lapidari în comentarii, alții mai categorici, alții mai ermetici, alții mai duri în limbaj, alții mai diplomați, iar cei mai mulți nici nu comentează, deși citesc.

rămâi rațional, rămâi ancorat în real, vezi ce merită sau nu corectat.
atâta tot.

Bogdan, cu plăcere deși nu era nevoie de mulțumesc.

cu zâmbet:
hehe, știi, cândva mi-a fost teamă rău de tot de comentariile tale, dar după ce ți-am dedicat o baladă, mi-a trecut :)

Bogdane, am vrut să pun link cu textul tău care m-a inspirat în acel moment (Balada unor zile neroditoare), dar nu mai ai pe site textele vechi.
Al meu a rămas pe aici.
Oricum, era prin februarie 2004 :)


(cu scuzele de rigoare autorului de pe această pagină, comentariul meu e offtopic)

Ar trebui încadrată la personale. Nu scrii într-o poezie ”apoi”, ”pe urmă”, nu e enumerație. ”memoria doar”? Serios? de ce nu decît? Să fie limbaj manelistic adevărat.

un soi de solilocviu, cu insertii autobiografice, o spunere spre descompunere, cel putin asa percep. am observat ca site-ul agonia sau poezie nu are importanta a devenit infectat efectiv de versul fix, desuet, demodat, neaducator de noutate si modernitate, o involutie in fapt in detrimentul poeziei, colapsat de cativa dinozauri care cred ca daca nu stii rima, nu esti poet, in fine, pacat ca iar mi-a murit nivelul si nu pot da stea.

Am dorit ca acest text să fie un tip de text satiric, despre jemanfișismul tinerilor și o mărturisire a durerilor mele din prezent. Se combină în versuri două chestii care derutează pe cititori: o satirizare a vieții aventuroase, mai cheflii, specifică celor defetiști și o elogiacă revoltă personală pentru vremurile de rahat total în care ne vedem tot mai ancorați în prezent, fără voia noastră. Am vrut să fie un strigăt după consumerismul gregar al zilei de Valentine's Day. Mulțumesc domnului Leonard Ancuța pentru observarea atentă a solilocului. Așa este, o mărturisire sinceră, precum și o satiră, dintr-o detașare a "faptelor" înfățișate autoironie în text.

Am o frică atavică de Moș Gerilă (nu Crăciun) și de poetul care își explică poeziile. Ambele situații prezintă cazuri de abuz la ceas de sărbătoare.

nu trebuie să refulezi. E un text care ar trebui încadrat la pagina proprie. Un delir lingvistic nu e poezie. Lipsa coerenței e importantă. Nu are treabă data de 14 cu războiul, ar fi trebuit sortat, poate mai multe poezii pe temă. Da, poate fi derilant, poate acapara, dar numai într-o stare extrovertibilă rău.

Mie mi-a plăcut, pare foarte sincer discursul, dar foarte bine lucrat. Dă o impresie de autenticitate, care subzistă, în toate temerile și păcatele poeziei, cu toate că e bine strunit și pare să nu fi fost scris la întâmplare ci prin lucru.

Te urmăresc, pe site, pare că ai un condei matur, dar nu știu să te mai fi citit (pe aici).

Mărturisesc că înțeleg neplăcerile unora, prin neînțelegerea unui text complex. Sunt persoane care preferă textele simple și se încâlcesc când un pic apare ceva mai larg, pe ecran. Poate, pentru mulți textele ample par mai puțin digerabile. Vezi că ai câteva typo, pe sfârșitul operei! :)

Nu știu ce zice Bogdan, dar poemul e scris bine, părerea mea, și cred că Bogdan nu neagă, nu pare să îți nege un ochi experimentat talentul, eu așa zic, despre colegii însă care scriu mai simplu, mă abțin, dar fiecare are părerea lui, pe textele mai ample.

Acest comentariu valorează enorm pentru mine și mulțumesc din suflet.