Irina Nechit

Început frumos, foarte puternic:
când plâng
de obicei
mă simt ca un punct
&
chiar dacă uneori
prind rădăcini în oameni
Mai departe e o diminuare a intensității, trecere în somnolență, poate intenționat.
Citit cu plăcere,
tama

Vă rog, recomnadați acest text.
Doar un ochi de superpoet vede așa ceva: o mamă încolăcită de vița de vie ca să n-o ia vântul, un tată din care a rămas o haină pe gard, o haină vie, și rochiile surorii îmbrățișându-se în camera rece. Muzicanții suflând disperați în tromboane, și muzica străpungând pământul. Un text zguduitor, scris cu mare artă.

Va multumesc frumos pentru ecouri,
va urez sa va ploua cu poezie!
Cu drag, tama

Flori de lână, crengi cu ghimpi. Un catren cu poezie pură, cu melodie ce vine de la păstorii eterni, cu aer de câmp, nori sub formă de turme și invers, bravo!

Nebunia și delicatețea acestui poem o văd în fragmentul:
tac

va urma plecarea întotdeauna a ta
simt așa în plexul solar intens și fără îndoieli
miros a nisip mișcările mele imperceptibile
se încolăcesc între umerii tăi

fii liniștit
M-au impresionat și \"ochii geometrici\", și neputința de a privi în acești ochi. E stranie această \"poveste nelegată de oameni\", parsonajul care ne-o spune își asumă singurătatea, calmul, suferința verbalizată cu voluptate.
Încă un vers foarte frumos: \"te voi auzi de pe o insulă pe alta\". Trist, dar atât de poetic.
tama

O-o-o, imaginea cu sîngele din noroi pălește pe lângă poza femeii de alături, care e super super.
Și versurile dure, directe, care trec în viteză și strivesc totul în cale.
Bravo pentru spectacolul din această pagină!

Mi-ai trimis un comentariu serioas, Ela, mulțumesc mult!
Toate cuvintele tale sunt interesante, dar m-am oprit la formula \"un poetic rațional, constatativ, etic\". Mă preocupă eticul în ceea ce scriu, parcă mă simt controlată de o instanță superioară, mereu mă tem să nu încalc niște legi. Mai zici că nu extind \"afectele în negativ\". Am tot plonjat în negativ, dar degeaba. A trebuit să caut mijloace de a ieși la suprafață. Onorată de prezența ta aici, cu drag, tama

Ce poveste uluitoare. Te întorci acasă, vezi pe cineva în pat, o femeie sau un pepene, o hoață sau un fruct năzdrăvan, apoi găsești sticla de vin pe birou, te ridici pe vârfuri, observi piticii turmentați claie peste gramadă și gata, ai scris despre asta un poem pe care eu, ca cititor, nu pot să nu-l admir și să nu-i ofer cu emoție o
STEA.
Concizia s-a transformat aici în virtuozitate, metafora e o relatare aproape epică, grația merge ca o balerină, pe vârfuri, tandrețea este ironică fiindcă apare propoziția \"ar putea fi din cele ce fură\", și poanta, simplă, puternică, rotindu-se în jurul unor gnomi amețiți.
Felicitări pentru o poezie amețiotare!

Paul Gorban, mulțumesc că ai venit primul cu un comm plin de căldură.
Mahmoud Djamal, atenția cu care citești poeziile de pe acest site este năucitoare. Meriți o recompensă pentru comm-uri, poate un premiu virtual din partea celor comentați.
Anni-Lorei Mainka, merci pentru \"ușurința de exprimare\". De fapt, sunt foarte rare momentele când mă vizitează o astfel de ușurință. Scriu greu.
Ene Vasile, mă onorează acel \"bravo\" al tău atât de simpatic.
Nicolaaaae Popa, mulțumesc frumos pentru stea, darul tău îmi face toamna mai suportabilă.
Să trăiți cu toții, vă urez mult noroc, adică noroc la poezie!

Ai tot mai multă inspiratie și ai noutati în limbaj, în tehnică, în geneza imaginilor. Poemele postate de curând m-au impresionat, în special \"Închinare\", dar pentru Ara am decis să ofer o STEA.
M-a surprins începutul, atât de abrubt și totdată jucăuș:
Nu pot ara-
nja simplu ca tine
din semințe de struguri \"Moldova\"
Apoi am fost curioasă de a vedea ce se poate ivi din dragostea pentru un soi de poamă extraordinar și familiar nouă, celor din stânga Prutului. Ei bine, ai reușit să ne dai informații moderne despre strugurii \"Moldova\", în formă de versuri ludice, care au însă un subtext grav, tulburător, referindu-se la destine, zodii, previziuni, fatalități, beții fantasmagorice. Desigur, în acest poem nu putea lipsi astrul cel mai autoritar, mai drag:
Soarele nu putea
lipsi în nici un caz
chiar dacă era vasul roșu
din masă plastică ieftină
în el se hidratau bobițele
La final mă cam temeam de zodii, ele par clișeistice, dar găsești o fromulă originală de a vorbi despre ele: \"cât de invers s-au intersectat\". Apreciez spontaneitatea, inventivitatea, versificația neașteptată, însă plăcută. Cu stimă, tama

Am citit captivată povestea, pare să aibă și subiect și scene realiste, și două personaje cât se poate de credibile: ea și inorogul plin de pretenții, având dimensiuni prea mari pentru o cameră mică. Felicitări pentru enigma din text și pentru cursivitatea, ritmul alert, profunzimea acestuia. M-au impresionat versurile:
și-o pereche de vulpi
și-o pereche de oameni
și-apoi a-nceput să plouă
patruzeci de zile în șir...

Aha, deci așa au ruginit copacii și blocurile
și șoseaua care duce de la mine din palmă până la
felul ciudat cum i se arcuiește sprânceana
când înjură de toți dumnezeii
că s-a terminat pasta de dinți
că s-a terminat meciul
că s-a terminat senzația stranie de bine
O zi frumoasă!

Mulțumesc pentru gestul galant. Mă tem de iarbă - o frică teribilă.

Ai dreptate, elis, m-am autocenzurat, am avut grijă să fac un tex în limitele esteticului. Daca aș fi pus în poem tot ce cred despre fața mea, ar fi ieșit ceva urât de tot.
Mutumesc frumos pentru comm!

Secerișul ca experiență poetică fundamentală, un omagiu adus rândului de mame și rândului de tați. Apoi șifoneirul cu piei pentru diferite ocazii. Putere de exprimare și de convingere, fuziune între topos și logos.
Bucata mea preferată e asta:
tata a vrut să mă dea la franciscani
zicea că acolo o să am de toate
a lăsat un bilet și-a plecat să se facă pirat sau inginer
nu mai știu
avea o garsonieră în centru de zgîrcit ce era își strîngea pielea în jurul oaselor
pînă se facea vînătă
nu ne-a lăsat mai nimic doar niște furnicături
care nu îmi dau pace

Cât privește paralela \"Puzderie de iubite, invazie de afide\", îmi pare cam dulceagă.
Faza cu șosetele de sub pământ m-a dat gata, încât trebuie să acord o
STEA

Început fenomenal:
decor.
plăgi negre peste tot, o ispitire a nefirescului. podeaua se freacă înverșunat, ca după o plecare. și obiectele se schimbă. cu oameni.
Îmi place structura în trepte, în compartimente ale aceluiași dsicurs tandru, îndurerat, grav, elegiac. Văd imagini foarte clare, de o originalitate vitalistă:
ieșire.
pe jumătate, întotdeauna. aerul verde, irespirabil. crud. aceasta e lumea, o mare confuzie
Un suflu nou, o larghețe a spiritului, o jubilare a senzațiilor.
STEA

Iată versuri de cea mai bună calitate:

focuri de artificii și foame și vânt pozam
pentru o fotografie de grup cu o ganteră de 5 kg

trebuia să ascult de tine când mi-ai spus
că noaptea abia începe și va fi bună

hardrock spărgând cupola bisericii
Te rog, fii atentă la ele, aici descoperi lucruri noi, care te-ar uimi chiar pe tine însăți. În rest, multe chestii comune, prea literare, pe care le-am mai întâlnit prin alte părți. Ai fluență e discursului și forță a viziunilor. Bravo.

Decupez de aici o bucată excelentă:
pe-un vîrf de ac
îmi e porția de lumină.

Sunt cetățeanul zero,
cuibul liber din ceață,
alt nimeni mă confundă
cu alt nimeni,
caută inscripții despre ce-o mai fi,
eu îmi vînd răsuflarea
În rest, văd balast, e prea des folosită afirmația \"sunt liber\", sună clișeistic. Apreciez ritmul energic, pofta de răzvrătire. Mai citim, tama

Frumoasă imagine. Stare poetică, simțită între genele încâlcite. Mister în fraza \"fata se ridică din colțul ei, mahmură\". Bravo.

Găsesc poezie sucelntă și rafinată aici:
tablourile scuipă fetițe ucigașe
briciurile dispar în sângele nostru
apropiindu-ne și mai mult
Ultimele patru versuri îmi par didacticiste, poate chiar renunți la ele.
Ideea despre bătăliile care ne aleg e puternică și rezonează în conștiința cititorului.
O zi frumoasă în continuare!

O mare nebunie poetică în jurul unor întrebări fără răspunsuri. Versuri halucinante:
au notat ceva în dosar. ne-au privit și din spate cum târam pijamalele lungi. halatele albastre ni se lipiseră de trupuri. păream niște porumbei foarte bătrâni care înghițiseră cerul.
Ador concizia, lumina ploioasă, lunecarea în gol, spaimele și dramatismul acestui text pentru care ofer o
STEA